ANNA RAIN
Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/
urcau muntele de gheaţă/
m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele
îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp;
de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/
să ne fim ploaie şi soare/
pe veşnicie...
duminică, 9 martie 2014
alb
risipă de alb ochilor mei îngeri le-ai dat în zboruri de noapte cuvinte le-ai scris în timp ce pe chipul unei zăpezi mi-am lăsat zâmbetul să-l șteargă vântul iar eu să-l cresc mereu, mereu ca-n dimineața când m-am născut a doua oară pentru tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu