prin care îmi port destinul ca un cerșetor întâmplat în poemul tău plin de cuvinte care nu-s ale mele prea străine să mi se lipească de coapsa ce știe pulsul mâinii stângi vinovată că lunecarea scrie un cerc și încă unul apoi umple golul cu puncte exact ca cel fixat de arătătorul tău pe buzele mele gata să-ți spună oricând te iubesc, nebunule - |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu