am ascuns

în cutia viorii două păsări de hârtie albe cum zilele în care mă strigai prin aburul dimineții rotunde iubiiiiiiiiiiitoooooooo uneori ele pătrund printre corzi se alintă sub arcușul violonistului se tânguie rar și de cele mai multe ori prind măiastru să vorbească despre o iubire - semn vegetal în ochiul iernii ce ne cuprinde când ferestrele deschise au uitat să mai adoarmă...