am devenit linii

paralele șinele pe care niciun tren nu mai aleargă deși vagoanele sunt pline cu deportați necunoscuți - femei iubite episodic bărbați în lotcile lor verzi ca ochiul fluviului - demon ascuns în mansarda noastră plină de oase (nimeni nu știa cum de soarele își scutura frigul când făceam dragoste) mai nou prelungesc exilul încât absențele să-mi umple iarna cu o muzică deșirată peste aerul prins în corola singurătății mele