mă strâng

în sinea sinelui am rămas doar eu corabia unde apele se joacă intră ies coboară urcă puntea suspinelor acoperită valul nu moare niciodată doar pescărușii tăi cad secerați de moartea ce nu iartă când cerul se supără pentru poemul părăsit unde nu ne mai găsim nicicum adăpost să nu-mi spui te-am iubit nescriso mă voi vindeca după ce timpul va șterge cu încă un val fruntea stâncii în care m-am preschimbat