îmi spui rămas bun

și-arunci o mare între noi - adâncuri albastre furate din geamătul fluviului care trece mereu prin jazzman-ul meu în fiecare miercuri când mansardele se înconvoaie ca niște cerșetori flămânzi lipsite de dragoste și cântec luciu de saxofon și întuneric, iubitule degete aruncate în pielea femeii ce nu-și mai găsește locul când fulgerul nebuniei scaldă cerul și-n puterea iubirii se scutură cuvinte amare...