Ne întrebăm mereu de ce tăcerea E talismanul nopților curbate, Ne suprimăm în ploi acum durerea Și ne-adâncim în marea ce se zbate. Să te cunosc, aș întreba oriunde Aș strânge-n mine loc și căutare Când zările ne vor pieri sub unde, Să nu mai fie semne de-ntrebare. Să nu ni se desprindă-n zări cocorii, Zăpezile să nu ne-mbrace cântul Când printre amintiri se lasă norii, Noi să-ncălzim cu inima pământul. |
marți, 21 ianuarie 2014
Interioare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu