vine o vreme când te crezi doar un zidar fără mistrie

atunci prinzi între palme lutul femeii
și-i cureți de păcate pielea
pui tăcerile să învârtă roata olarului
îi ajustezi fricile
și-n formele abia născute
arunci cuvintele
toate cuvintele pe care le-ai adunat
în catacombele orașului tău
când fugeai ca un lunatic, mutilat de soartă