printre oameni de zăpadă, cuminți

cuvinte mătuite
nu mai vedem dincolo de vânt
ne mulțumim cu sensurile pe care le știam
păstrate în memorii
până când vreun nenorocit de alzheimer
își va priponi calul în preria minții noastre
atunci vom fi doar cireșii
care înmuguresc țurțuri
și-n lumina lor de gheață se vor fi scăldat
sâmburii de iubire
pe care-i scuipasem în grabă
la trecerea noastră prin lume