să nu-mi bați la poartă, străine

gardul despre care-mi vorbești nu există
am pus cândva pietre
le-a mutat vântul pe margine de lume
de atunci sunt un om care se completează mereu
cu alte pietre aduse din pustiu
mă clădesc în fiecare zi
și nu pentru închidere lupt
ci pentru înălțarea mea trainică
știu că dincolo de poartă
zidirea se face doar înlăuntrul meu
și orice bătaie de inimă este încă un răspuns
la întrebările celor
care-mi sunt - neștiuții zilei de ieri
și de azi
și de mâine...