sursa foto deviantart
Nu contează
câte pietre îţi lovesc fereastra
doar una ştie ce rost are tăcerea
e colţuroasă
ca floarea de stâncă
şi doar zăpada-i ţine loc de aşternut
drumul ei
pulberi de stele căzute
trupul
rostire de tărie în chemare
ce mult aş fi vrut să ştii
că pietrele tac!
doar cioburile ferestrei
îţi pot spune
poveşti fără nume
într-o seară în care minunile plâng
a ploaie de noiembrie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu