Asta simt

Exerciţiu... cu destinatar 50 - focuri

Mâinile tale învârt focuri...
“Satanice jocuri” ar spune poetul
dedublată râd, apoi plâng unde singurătatea
mă doare de neputinţă lipsa
unui izvor ucide curgerea
şi nu mai răsar
vechea ta stea albă ascunsă după
torsul unei luni îngălbenite de frică

cozi de comete jucându-se cu destine
eroi dăltuiţi în albastru ne strigă valurile
marea nu mai aude spovedaniile s-au terminat
demult era în mine doar frica de a spune
iubirii că e singura mea raţiune

acum ai rămas doar tu ca o panglică
 să-mi leg ochii de mătase deşirată pe ultima noapte, iubitule
când mâinile tale învârt focuri
din care mă nasc pentru tine ecou aruncat peste zări
soarelui răsare zâmbet
şi zilei coroană de lumini...

Exerciţiu... cu destinatar 49 - iar şi iar...

Mă vei veghea oricâtă întâmplare
S-ar scrie prin cuvintele cirezi,
Oricâtă iarnă-n frunţi, a contemplare,
Va presăra poeme pe zăpezi.

Mă vei veghea şi chiar vei recunoaşte
Că drumul tău va trece peste-al meu,
În intersecţii punctele vor naşte
Idei pe-al vieţii noastre imprimeu.

E colorat? vor întreba păunii
Invidioşi că-n ten de evantai
Ne vom iubi adesea ca nebunii
Cand vrei să pleci şi eu îţi spun: Mai stai!

Trăiesc în tine încă din geneză -
Măruntă ca un strop de chihlimbar
Mă vei veghea...şi-n plina ta asceză
Voi descompune timpul... iar şi iar...

încă (te) simt...

eden pierdut în aer de budoare
lenaj acoperind o coapsă dulce
e negustat păcatul ce seduce
şi-i interzis... hai, pleacă la plimbare

ia-ţi pălăria şi bastonul parcă
voiai să-ţi cumperi pentru tabacheră
arome pentru înc-o nicocheră
lăsată în jurnal ca pe o barcă

plutind pe filele îngălbenite
când îţi aduci aminte, printre gânduri
să mâzgăleşti vreo patruşcinci de rânduri
ea să-ţi arunce-n braţe doar: “iubite,

mi-e teamă de melanjuri prăfuite
se sinucide noaptea lângă mine
să-mi scrii doar numele cu semne-aldine
şi-n rest... respiruri  calde, unduite”

pe străzi se mişcă azi o arătare
amoru-i piesă de balet subţire
sunt sclava lui şi-o urmă de simţire
îmi lasă-ntre sinapse-ntărâtare...

în colţul gurii...

Păstrează sticla albă dintre noi -
un paravan cu valuri transparente
şi-n zâmbetele noastre inocente
strecoară ticăitul prins în doi

ascunde noaptea lungă într-un tom,
mi-e rece dincolo de-o groenlandă
fărâmiţează smocuri de lavandă
ca să te simt în mintea-mi hematom

nevindecat de jocuri fumurii...
cu poezia prinsă-n butonieră,
(de)mentă–n trupul de bombonieră,
eu îţi surâd  şi... nu-s dulcegării...

Exerciţiu cu destinatar 48- locuieşte-mă!

Noaptea mea fără tine
e o basma neagră , iubitule
pe ochii condamnatului fadă şi nepăsătoare

plouă în liniştea domului
moare claviatura
degetele pianistului amnezice

 în toată evadarea noastră zăresc frământarea fluviului
mereu căutandu-şi matca

nu ştiam că-n preajma ta
literele se dezbracă
aşa cum face un cerşetor seara când focul străzii
îi mângâie tristeţea

în goliciunea lor îmi scald privirea
şi-ţi răspund
poate cu un poem în care noaptea mea
te vrea alături
pentru că eu spun firesc: locuieşte-mă!

Exerciţiu... cu destinatar 46 - suntem doi...

"Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi
nu ştim, dar suntem doi."

              Lucian Blaga- Cântec în doi
Ţi s-a dat înainte de a te naşte
să cunoşti risipirea, dragul meu
-fir de nisip în oceanul de soare
când lumina se-nvârte în cercuri
unde eu sunt doar un punct –

ochii tăi pe ai mei cântec,
ochii mei pe ai tăi înveliş

nu-mi spune că luna muşcă din noaptea noastră
muzica ei nu se sfârşeşte oricum
aşa cum noi doi nu ne sfârşim înainte de strigătul fiarei
picuri lumină şi ochii mei tac
plămădesc sunete şi buzele primesc ofrande -
săruturi fugare
cum fluturii scapă din plase

azi eu te-am iubit mai mult -
egoismul meu copilăresc zădărnicind pornirea ta darnică,
mâine voi învăţa că muzica nopţii e muzica noastră
oricâtă lună s-ar mistui tremurând...

Exerciţiu... cu destinatar 45 -al nostru, ai spus...

Poate nebunia
de a respira în raiul nostru
te-a făcut să stingi cuvintele roşii
adunate din jarul străzii
în cutele pielii arămii
pe care mi-a dăruit-o vara

ploua cu emoţie acolo, iubitule
o stea albă intona misterioso, Tenerezza imnuri
alungând îngerii în sertare de cer
pe care doar o mână nevăzută le mai putea deschide
să ne umple camera cu aer

deseori spaţiul dintre noi
se dezbracă
şi-n goliciunea lui ne aşezăm stările
-nişte greieri pierduţi prin fâneaţa cuminte
ori câteva libelule scorţoase ca nişte regine

îmi însăilezi o poveste când facem dragoste
unii spun c-ar fi demodat -
cu acul te poţi înţepa oricând dacă nu-l prinzi bine de urechi
adaug eu
făcându-le-n ciudă cu broderia aceasta
mi-acopăr inima şi-ndrăznesc a spune
că-n raiul nostru nebunia frumoasă-i la ea acasă...

Exerciţiu cu destinatar 44 - doua cuvinte

doar pentru tine...

iartă-mă că-n îmbulzeala străzii nu ţi-am auzit glasul, iubitule
treceau peste mine umbrele -
gorgone înspăimântătoare în venele fluviului meu
pe care aş fi vrut să le privesc
piatră să mă fac sub pasul tău însingurat în arşiţa zilei
când aripile lor se dezlipeau din soare

şi le vedeam strălucindu-ţi în palme
şi le vedeam atingându-ţi ochii-
globurile acelea blânde care-mi strecurau blândeţe fără s-o cer
şi le vedeam încolăcindu-şi braţele de aramă
în jurul tău
numai să nu-mi aparţii

iartă-mă că-n freamătul străzii
n-am avut puterea să strig cât mi-e de frică
să te împart, iubitule
probabil că medusa lui Carravagio m-ar fi invidiat -
o întrecusem de câteva ori fără niciun efort
şi asta pentru că...