sâmbătă, 31 decembrie 2011

Tăcerea - o artă?!



Nu ştiu să tac.
Poate doar
s-aşez mereu cuvintele în şir indian,
să le văd elefanţi
tânjind spre apa inocenţei
bucurându-se precum nişte copii
lăsaţi singuri.

Nu ştiu să tac.
Poate doar să urc în vagoane albe
cuvintele care dor,
iar pe cele care înalţă
să le fac păsări -
păsări cu aripi mari cât o zi,
să-mi dureze plutirea
până ce am să pot vorbi din nou.

Şi când zăpezile
îmi vor acoperi paşii,
din file vei desprinde poeme -
cuvintele mele din vremea
când nu ştiam
cum se mânuiesc tăcerile...

vineri, 30 decembrie 2011

Voi fi mereu...

Vor trece clipe, rând pe rând
Ninsori ni s-or aşterne-n tâmple,
În firul vieţii adunând
Poveşti ce cartea ne vor umple.

O ploaie caldă eu ţi-am fost
În vara macilor de sânge,
Tu mi-ai găsit mereu un rost
Lăsându-mi versu-a se prelinge

Pe-obrazul neuitatei seri
Unde amurgul împletise
Din vineţiu, de nicăieri,
Coperte de-ametist, de vise.

Iar frunza ce-ai lăsat-o-n vii
Când toamnele plecau brumate,
Va plânge-n puf de păpădii
Ninsori în câmpuri – răsfirate.

Îţi sunt cuprins, îţi sunt chemări,
Mireasmă-n aer, delectare,
O balerină peste zări
Şi dansul stins într-o mirare,

Un ritual printre lumini,
Balada prinsă-n ochi de ape,
Un semn doinit - ca să-l alini-
Când îţi va fi etern Aproape.

joi, 29 decembrie 2011

Fuziune

Ca o pânză mă aştern pe arbori
Mângâind în taină zeci de ramuri
De m-ai săruta, poţi să evapori
Ape ce ţi-au înflorit pe geamuri.

Un ecou al serilor coboară
Ca să-ţi amintească iar de mine –
Cântecul din struna de vioară
Risipit în strofele blajine.

Un parfum îţi voi lăsa în mână –
Iasomii şi frezii înflorite
Trup de floare, numele de ană
Şi-o scrisoare-n ochii tăi, iubite!

S-o citeşti când vei privi oglinda
Să mă vezi în tine – veşnicie –
Când în iarnă vei rosti colinda,
Să răsară-n cântec ciocârlie.

miercuri, 28 decembrie 2011

Filă de poveste



Ochiul tău sângera în tăcere
Răsărit îmi erai pe pământ,
Lunecam cu aceeaşi plăcere
În ţinut nesupus de cuvânt.


Mâna mea prinsă-n visul sihastru
Mângâia un obraz adumbrit,
Tu-mi spuneai despre drumul albastru
Mărginit de un gând argirit.


Mă vânau tresăriri arcuite,
Paşii mei se roteau prin ninsori
Căutam înspre stele grăbite
Să trimit spre înalturi scrisori.


Rămâneam fila prinsă-n poveste -
O nălucă prin somnul uitat
Într-o noapte pierdută pe creste
Unde zboru-i înalt şi rotat.

marți, 27 decembrie 2011

Fără cuvinte...

Dincolo de cuvintele mânjite
de zăpadă,
iarna-şi pierde dreptul de-a mă întreba
pe unde mi-am lăsat copilăria.

Mereu îi spun că-mi place s-o arunc
în covata de lemn a bunicii,
să sară de bucurie
printre degetele ei de vrăjitoare bună
pe cai albi -
niciodată struniţi.

Mă-ntreb
cum ar fi să iau o pauză de zbor?
Să-ncurc iţele,
ca să mai zăbovesc pe aici –
măcar cât voi mitui primăverile
să-şi lase florile
pagini în jurnalul meu neterminat.

Nu simt că mi-e frig.
Între două căderi de fulgi reuşesc să aplaud.
Doar cuvintele îmi sunt în pauză!

duminică, 25 decembrie 2011

Femeie de apă – Amelly



lucrare realizata de Dorina Costras

M-am despletit din contrabas -
iluzie de sunet
adormită în solfegii umbră

arcuşurile nu dor;
poate muzica iernii
cuprinsă în fluturi străvezii
când lumina se joacă
printre degetele tale

câte atingeri strecurate
printre strune
şi câte mâini
care să-mi cânte goliciunea
în nopţi indigo...

o pauză de doi timpi,
coaste ce tânjesc după aer,
în tegumente se topesc priviri...

ca o luntre plutesc
de mă strigi
şi-ntre plauri scufundaţi în lumină
răsar nuferi –
scântei galbene
din soarele sternului meu

potop -

partituri
scrise-n despletirea femeii de apă – Amelly!

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Amelly 14 - E Crăciun, Amelly!

Hai, Amelly,
anină-mi în suflet un diez -
poartă înaltă să fiu vântului,
să te răvăşesc
dincolo de rochia zăbovind în petale
când Crăciunu-mi presară
în praguri colinde.

Ştiu, Amelly!
Cireşii au încurcat anotimpul,
le saltă în braţe floarea
şi se vindecă în surâs de ninsoare
tot dorul pe care mi l-ai trimis
în eşarfe de clipe,
de aceea nu pot să te uit!

Dincolo de muzica ta în alb
privesc soldăţeii de plumb,
învârt cheiţe,
las păsările să zboare
şi-mi amintesc de frumuseţea ta
care se pierde-n smalţuri de glob
chicotind printre cetini.

E Crăciun, Amelly! E Crăciun!

miercuri, 21 decembrie 2011

Ucide-mă!

Îmi strig ninsoarea. Te caut prin zăpezi.
Sărutul tău nebun mă înfioară
Când trupul meu topit într-o vioară
Desprinde-arome şi cântec prin amiezi.

Se pârguiesc în pielea mea caise,
Vulcanii dorm în strofe descântate
Ţâşnesc parfumuri - simţuri revărsate
Sub pleoapele, azi, de iubire ninse.

Se-mpotriveşte lutul şi mă doare...
Cămaşa vremii nu mă mai înghite,
Mă-mpinge cu un fel de disperare

Să scriu în alb destinul meu, iubite.
Şi eu zâmbesc dulceag năucitoare
“Ucide-mă!” cât iarna îmi permite.

marți, 20 decembrie 2011

Preţuri albe

Şi vin zăpezi cu ton de simfonie,
O troică duce gânduri înspre zare
Purtând în ele-un glas de ciocârlie
Venit de undeva, din depărtare.

Şi vin zăpezi - arpegii insolite -
Le fulguie în trepte iar ninsoarea
Când pe vioara lor cobor, iubite,
Şi-n pasul meu se lasă înserarea.

Sub dalta iernii potrivesc o voce -
E poate ploaia transformată-n fluturi
Născuţi din imitaţii echivoce
Pe care doar uitare poţi să scuturi.

Poţi să-i ucizi c-o vorbă la-ntâmplare,
Poţi să-i răneşti c-o umbră aruncată,
Ei vor zbura spre albele izvoare
Pe unde-au odihnit şi altădată.

Şi-n ploaie se vor stinge – plăsmuire,
Iar visul tău îl purta pe-aripă,
Plătind tribut fărâma de iubire -
O răzleţire sidefie-n clipă.