Despre ninsorile din noi şi altele...

Să nu ucideţi niciodată visele!

La mulţi ani

vă urează ana sofian




Fantasme gri

şi-un cer prea-ncarcerat

pentru noi doi

trei nori ţintaţi

ca nişte cai

aleargă-n tropote de ploi

lipsesc ninsori

sunt fulgii iar plecaţi

în pribegie

doar stropi nebuni

gonesc hoinar -

izvor în noi de agonie

să inventăm

ursind culori

un dor nebun de ape

şi să iubim

aşa cum ştim

aproapele de-aproape

lipsesc ninsori

şi-n mine ierni

aşteaptă-n zori mirarea

când primul fulg

trimis din cer

va netezi cărarea

şi-atunci iubite

voi striga-n

cuvinte interzise

despre ninsorile

din noi

şi visele ucise...

Atingere

Priveşte-mă acum,
în iarnă,
când clopotele-mi poartă strigătul
dincolo de munţi,
când ninsorile se joacă-n părul zilelor
şi-şi plimbă graiul
prin calendare nescrise.

Priveşte-mă aşa cum sunt:
cu ochi de stea
şi glas de noapte adâncă
amestecând visuri în rostogol de ceaţă,
cu braţe deschise a chemare
şi zâmbet de ramură ninsă.

Nu-mi face icoană
de amintire,
ci caută-mă-n zecile de cuvinte
aşternute pe cărări,
să nu uiţi niciodată
drumul înapoi.

Când iernile plâng,
vântul le mângâie zăpada,
chiar dac-o împrăştie pe coline...
ce rost ar avea risipirea-mi
fără atingerea privirilor tale?

Îndoială

sursa foto photodom.com

Va ninge pentru noi ca la o nuntă
Cu albe flori dintr-un cireş uitat,
Va ninge cu o pulbere măruntă
Serafic, blând, ca într-un descântat

Rostit încet, în cumpănă de ceasuri
Când ornicele-şi varsă timpul greu,
Când minutarele nu fac popasuri
Punând cuvinte-n pasul de coreu.

Ninsorile ne vor fi martori iară
În brazde stinge-vom tăceri la rând
Când seva nouă-n rădăcini, amară
Ne va hrăni cireşu-n ierni albind...

În iarnă-o mirare

sursa foto photodom.com

Pe braţ de stejar pun mirarea
O-nalţ către ceruri în rugă,
M-ascultă în taină şi marea
Iar verbu' a iubi se conjugă.

În vântul ce ţipă sălbatic
Uimirea e-atâta de scurtă,
Se scutură-un nor fantomatic
Ninsorile vin iute-n hurtă.

Nici veşti nu mai am de la tine,
Sunt porţile-aşa îngheţate,
Dar nu pot pleca şi, vezi bine,
Mai strig pe la uşi de cetate.

În iarnă te caut, nălucă,
Pun stihuri să-ţi cânte colinde
Vreau timpu-napoi să ne-aducă
Iubirea, când vraja se-ntinde...

O femeie pe drum

Dorinţele noastre
alergă spre zenit
ca nişte inorogi
veniţi să se adape
din nisorile de suflet

n-am să te iubesc mai mult
şi nici n-am să te urăsc,
n-am să te iubesc altfel
şi nici n-am să te prigonesc,
poate-am să te iubesc
aşa, simplu
fără plecări şi sosiri
fără-ntârzieri
fără patimă
şi fără motiv

am să te-nconjor c-o stare
spovedindu-mă Cerului
pentru ceea ce sunt acum:
o femeie pe drum.


LARA FABIAN - Love by grace

Asculta mai multe audio diverse

Niciodată

sursa foto Igor Voloshin


Niciodată n-ai să ajungi.

Poate doar după asfinţit
când umbrele sunt prelungi
şi pasul meu e chinuit
de mers
de drum istovitor

şi n-ai să ştii
de ce mă dor
cuvintele lăsate-n stei
când flori de colţ
vor răsări din ochii mei

să nu mă frângi
sub talpa ta
de poţi să strângi
tăceri
să nu te-ntrebi spre răsărit
Oare cu ce-am greşit?
De ce nu te-am găsit
aici
la fel ca ieri?

Crez

În iarna mea
colindele-şi spun crezul
tăcut
printre zăpezi curate

în iarna mea
se-aude doar nechezul
sălbaticilor cai
ce duc în spate
ninsorile

prelungi ca nişte depărtări
în care ne vom stinge
absent
şi unde arătări
vom deveni în zilele geroase

când flori sculptate
ne vor adormi în oase
ca-ntr-o colindă
murmurată la fereastră

în iarna mea
cu mantie albastră...

O carte

sursa foto photodom.com


Nu mi-ai bătut demult în poartă
Vei fi plecat printre străini
Colindele în prag te-aşteaptă
Şi-n ramuri pline de ciorchini

Unde zăpezile albastre
Sculptat-au floare din ninsori
S-aducă-n visurile noastre
Doar bucurii de sărbători.

Te-aştept în colţul mic din tindă
Opaiţ vechi am să aprind
Voi şterge-a timpului oglindă
Şi mâna caldă o să-ţi prind.

Că mi te-ai dus tare departe
Unde scrisorile n-ajung
De-aceea scrie-voi o carte
Tristeţea-n stihuri s-o alung.

Singurătăţi neclare

sursa foto photodom.com

De-ai fi doar un pustnic, străjer în lumină,
Te-aş scrie-n zăpezi cu armură de bronz,
Desculţă-aş păşi când un clopot anină
De turle un strigăt, un sunet gablonz.

În taină ţi-aş fi o eternă ninsoare,
În simţuri ţi-aş pune luciri de smarald,
Să nu mai fii singur şi-amară uitare
S-arunci depărtării,-n al hăului fald.

Chilia din munte să fie-o baladă,
Iar văile clare să cânte-un colind,
Din cetini de brad amintiri să ne cadă
Să fim împreună:-ascultând şi iubind.