duminică, 29 august 2010

Plecatei veri...





Asculta mai multe audio Diverse

Pe unde mi te-ai ascuns
vară zăludă cu îngeri nebuni
te cautasem în cuibul de iarbă
în vatră de-amurg
şi-n sân de salcâmi?

Ce gând fluşturatic
te-a pus să alergi printre flori
să-mi iei iarăşi macii
să-i scuturi prin lanuri
-temute ninsori?

Nu te-ai gândit niciodată
că sufăr
când soarele mi se-nchide
că păsări licori
nu mai sorb
şi Doamne
ce sete îmi este
de cântec
când gura-mi divide
plecări?

Hai vară
mai lasă-mă s-aştept în gări
măcar o ploaie
măruntă
şi-aşa de zglobie
să nu-mi moară fluturi
lăstunii să-mi spună
pe nume
iar eu să le scriu poezie.

Ana Sofian

vineri, 27 august 2010

Diferenţe



Ai sărutat vreodată
roua din ochii mei
să vezi cum plouă
în interioare
gânduri?
cum gura ta
se va usca
de-atâtea ori,
în mii de rânduri?
de m-ai pofti
în plânsul tău
culoare
i-aş găsii femeii
chiar de absent
mă vei trata
sporind misterele scânteii
tu nu mai arzi
e farul stins
în capătul de lume ninsă
mireasă mor
cu nuferi cruzi
în marea vieţii necuprinsă!

miercuri, 25 august 2010

Val




am pus pe un val
numele tău
şi l-am lasat in larg
simplu
să faca Cerul ce-o vrea cu el
să plutească
să mă dărâme
să mă înece
să mă mângâie
eu doar atât îmi amintesc:
eram în apă până la gât!

miercuri, 18 august 2010

Elixir





Asculta mai multe audio Muzica

şi dincolo de ploaie
te voi aştepta
în gând printre lacrimi şi plângeri
neştiind dacă îngeri
vor cânta a iubire

şi dincolo de ploaie ochii mei
vor odihni sub timpuri imprecise
cu-accent de ierni
ori veri aprinse
când macii strigă a nesomn

în cub de m-aş închide
în unghiuri să respir
tot n-aş putea ascunde
iubirea mea
un elixir în care să hrăneşti
oftatul tău
şi să mi-l dăruieşti cândva...

marți, 17 august 2010

A ta, întotdeauna




Înserările ni se ascund în suflet
atunci când nu mai avem cuvinte
spălate de ziuă
când lumina se strecoară
în fapte săvârşite
pentru a ne ispăşi vechile păcate

Adăpăm fiecare imagine
cu apa unei stele
care-a strălucit cândva
fără să ştim că
odată
ne vom întoarce
să ne scăldăm în amintiri

zboară îndoiala
şi rămâne în vatra vieţii
cenuşa unor certitudini
pe care doar noi le-am trăit odinioară
pentru că păsările se întorc la cuib
iar apele în matcă
pentru că vântul e al iernii
şi bruma e a toamnei
aşa cum ea va fi întotdeauna a ta.

luni, 16 august 2010

Aripi de înger




De-aş putea lăsa cărnii
doar păcatul
aş crede că sufletul meu
capătă aripi de înger

de unde atâta alb să fur
şi cărei zăpezi
să-i răpesc ghioceii
când frigul neputinţei
îmi schingiuie
mormanul ăsta de oase?

de mi-ai duce Doamne tălpile
prin locuri neumblate de fiare
unde iarba se scaldă în imnuri
şi soarele se încolăceşte
pe trup de arbori

numai Tu ştii
cât apus mă doare
şi ce cruce port pe umeri
de aceea las Cuvântul
să pătrundă în piele
captiv să rămână
până voi căpăta aripi de înger

Absentă



sursa foto internet


Înserarea mea lasă în urmă ambrozii
şi arderi de mir
chihlimbar rătăcind în implozii
rafinat îmbrăcate-n caşmir
nu te caut
nu mă ştii
n-ai de unde să strigi
nu găsesc dezlegarea-n ruginite verigi
şi în fum de m-aş pierde
răul din floare
ar putea fi mai verde
ar putea da valoare
unui ieri
risipit în cuvinte cu-accent
şi cu chip insipid şi absent.

sâmbătă, 14 august 2010

Ciotul



inspirată de blogul http://mihailadavid.blogspot.com/2010/08/ce-este-omul-ca-sa-te-gandesti-la-el.html
sursa foto internet

M-ai eliberat, Doamne
de cele două mâini
de picioare,
dar nu şi de povara asta de suflet
pe care o las să se zbată în coş de piept
prins între gratii de coaste
şi atârnând într-o ţeastă
cu minte

nici şarpe nu pot să fiu
în peticul meu de lume
ruga nu-i pentru mine
ci doar pentru cei care ştiu
numele Tău
curat ca o lacrimă albită de vreme
doar că ei nu mă vor
nu mă recunosc

fusesem cândva o arătare
cu mâini şi picioare
ştiam ce-nseamnă mersul
şi mângâierea blândă
ştiam ce-nseamnă pasul
şi durerea acută
pipăiam

acum sunt doar al lor
o umbră călătoare
un ciot pe pământ
din copacul ce răsărise cândva
printre oameni cu nume de vânt.

Permanenţă





I-am spus soarelui
să mă lase pe mine să te mângâi
prima, în dimineaţa asta,
nu din egoism,
ci din dorinţa de a fi căldură în sufletul tău
din bărbatul cu floare
lumina răsare în fiecare clipă
eu o culeg
şi gust dragostea pe care o împrăştie mereu!