Nu vei veni!

Nu vei veni, o ştie chiar şi vântul
ce-ţi rătăcea printre ninsori
nu vei veni, vei atârna cuvântul
şi-l vei seca de multe ori

În vechi firide vei arunca uitare
la margine de drum un pas
prin dorul meu croind verde cărare
şi-n bucurii un scurt popas!

Din Lună ceruită plânsul curge
pe un tăpşan cu păpădii
din palme reci o mângâiere scurge
dorinţa de a spune: Când mai vii?

Dezlipire

sursa foto photodom.com




Nu te-am mai prins de mână
simţeam că dansul ăsta e ultimul
vals pe care îl mai port sub tălpi
mă durea pământul călcat
şi cântarea străpunsă de ploaie

o rochie prea ruptă
pentru o regină stinsă
se agăţase-n ramul de cireş
neînflorite cuvinte
ca mugurii ce dorm în seri
pierdute în visări

nu te-am mai prins de mână
nuntirea noastră
era doar efemerul din primăveri
prea încercănate
să ne mai poată zâmbi

de câte ori deschis-am ochii
spre izvoare
să prindem glasuri din chemări
tămâiate cu parfum de petale

nu vei şti

ninsorile sunt atât de aproape
doar ele ne mai ţin de mână
pe amândoi...

De-ai vrea

sursa foto pixdaus.com




















Iubeşte-mă ca pe-o promisiune
pe care primăvara ţi-o aşterne
întâmplă-te spre mine o minune
ninsoare de iubire ce se cerne.

Iubeşte-mă ca pe un ţărm de mare
ce-ţi odihneşte răsuflarea tristă
întâmplă-te în albatroşii care
mi-arată că singurătăţi există.

Îmi sângerează sufletul când ţipă
orbecăind prin vechi uitări absurde
din ceruri linişti mă privesc în pripă
apoi se-ascund în ale mării unde.

În labirinturi eşafoduri suie
pe trepte de tăcere moare viaţa
tu nu te-ntâmpli şi în mine cuie
găsesc sălaş când plânge dimineaţa.

Iubeşte-mă ca pe-o lumină ştearsă
din calendarul cu magnolii albe
aruncă-n urna cu iubire arsă
zădărniciile cuprinse-n salbe.

De-ai vrea

sursa foto pixdaus.com







Iubeşte-mă ca pe-o promisiune
pe care primăvara ţi-o aşterne
întâmplă-te spre mine o minune
ninsoare de iubire ce se cerne.

Iubeşte-mă ca pe un ţărm de mare
ce-ţi odihneşte răsuflarea tristă
întâmplă-te în albatroşii care
mi-arată că singurătăţi există.

Îmi sângerează sufletul când ţipă
orbecăind prin vechi uitări absurde
din ceruri linişti mă privesc în pripă
apoi se-ascund în ale mării unde.

În labirinturi eşafoduri suie
pe trepte de tăcere moare viaţa
tu nu te-ntâmpli şi în mine cuie
găsesc sălaş când plânge dimineaţa.

Iubeşte-mă ca pe-o lumină ştearsă
din calendarul cu magnolii albe
aruncă-n urna cu iubire arsă
zădărniciile cuprinse-n salbe.

Nebunie

sursa foto photodom.com



















M-aruncă primăvara în delir
funebru dans îi scriu pe frunte
din muguri, răzvrătit fachir
se-aruncă-n serile mărunte

popas pe colţul crud de lună
astenic gest de neascultare
topind lumina mea nebună
într-o corolă de ninsoare

mă ning, povară unei clipe
şi-mi răsucesc pe trup uitare
duc primăvara pe aripe
spre zonele crepusculare

bolnavă, trecerea spre tine
aruncă scrieri lacunare
e aberant! privesc în mine
doar crude semne de-ntrebare

şi–nnebunesc prinsă-ntre gratii
de crengi scorţoase şi hulpave
mai las trecutului prin graţii
cuvinte goale şi trândave...

Într-un han...

sursa foto phododom.com

În hanuri de gând
am poposit astă noapte
mi-era gâtul uscat
şi-am cerut ca să beau
căni de şoapte
cât de mult îmi lipseau
cuvintele-struguri
rătăcite prin vii
ce n-au mai prins muguri

în hanuri de gând
mi-am găsit astăzi tihna
pe-o pernă de flori
cu tiv de mohor
mi-am tors, în amurg
din clipire şi dor neodihna
cât de mult îmi lipseau
cuvintele-floare
glasul tău ruginit
într-un val de-aşteptare

nu-i aşa că-i târziu
să te caut în în gânduri?
nu-i aşa că mai pot rătăci
ca un trist călător
printre rânduri?
te aştept într-un han
ca să bem din potire de lună
argintate în seri de topaz
şi scăldate-n lumină!

Test

sursa foto photodom




Chiar de n-am să mai fiu
voi ruga primăvara să-ţi fac-un crochiu
cu o floare-n rever de cais
platinată
şi c-un vis răsturnat
pe-o prelată de verde-ntinată
cu un zâmbet de-al meu
şi atunci curcubeu
rătăcit pe o schiţă făcută în grabă
va fi doar un pretext să priveşti
ce şaradă am fost!
fără rost, aş fi spus
tu ai râs
şi-ai turnat picătură de negru-muştar
pe-o petală
ca să vezi dacă sar
dintr-o floare
în care
cuvinte de jar
s-au topit într-o seară
uite, vezi ce amară ţi-am fost?
de ce oare m-ai rupt fără rost?

n...

sursa foto photodom.com


Ai idee cum e dihania asta de suflet?
E ca un ştiubei gol
din care au fugit albinele de cuvinte
roiseră mult prea departe
în ţinuturi străine
şi pline de mlaştini
cât noroi să le acopere oare pe toate?
cât negru pământ
să le umple gurile căscate după
dragostea ta?
de parcă nu ţi-aş fi fost de ajuns sare
sare crudă lipită de stâncă
şi scursă de apă
în aşteptarea luminii
ai idee cum e dihania asta de suflet?
monstruos de hulpavă
ca o epavă ce-şi adăposteşte rugina
în dinţii cu care a rupt rădăcini
şi-acum doarme
flămândă de viaţă ascunsă în melci
răsuciţi şi nebuni
de parc-ar fi vrut în spirale să prindă
un ultim cuvânt rătăcit
poate două
chiar dac-o să plouă
niciodat’ n-ai să ştii ...c-am iubit!
Niciodat’ pe din două!

Nu-s!

sursa foto Elena N. Kozlova



















Nu poţi fi indiscret!
Azi ţi-am lipsit
în mod concret
am plecat simplu
fără să clipesc
având în buzunar
intenţia să strălucesc.
şi prins de nimfe,
nimic n-ai observat.
păcat!
că am lăsat pe-un scut de frunză
sărut dulceag
cules şoptit de pe o buză
nu l-ai văzut
l-ai fi gustat ca pe o fragă
gândindu-te cum faci mereu
spunând:
-Mi-eşti dragă!
Şi nu pot să-ţi mai dau niciun desen
e prea târziu
azi ţi-am plecat
iar locu-i prea pustiu
îţi voi schiţa cu zâmbete de sus
când mă vei căuta în zori
prin flori
şi-ţi voi striga:
-Aicea nu-s! Aicea nu-s!