Cumva?

sursa foto Dasha Nikonchuk

Din pleoapa ei de verde-mi clipeşte primăvara
mă cheamă s-o îmbrăţişez ades
să-mi iau din vechiul meu iatac, vioara
şi să îţi cânt din vântul ce-am cules
în treacăt,
dar tu nu eşti
solie peste lumea-ndepartată mi te-ai dus
şi nu ne întâlnim
căci răsăritul nu va vedea nicicând apus

eu n-aş ruga nici liliacul să se mire
de tot alaiul care te-nsoţeşte
pe coapse moi de fragede coline
te-aş alerga mereu, când somnu-mi prisoseşte
si-apoi grămadă
aş tot vărsa din sac de cântece brânduşe
să te adorm
şi pe furiş să-ţi pun cătuşe
de brebenei
şi de zambile mai uituce
să pot apoi în ploaie să-ţi zâmbesc
scurgându-mă domol printre uluce

eşti prea departe
în mine primăvara mai înalţ-un cânt
chiar e de crud
e sevă pentru un pământ
din care ciuturile se vor adăpa cu sete
ca din seninul meu
fântâna să se-mbete

iar de vei fi prea ostenit dă căutare,
când vei veni acas' pe-aceeaşi vechi cărare
să te opreşti, chiar şi pentru o clipă
lângă izvor
te-oi îmbrăca-n cămeşă cusută-n galben spic,
văl tremurat de lan pe foi de borangic
şi-atuncea vară cu maci nebuni arzând ascuns
'ţi voi dărui...
oare va fi de-ajuns?

Aproape-departe

foto preluare Tatiana Tertyshnaya

Sunt o stare într-un pas
trecerea de clipă frântă
sunt o notă într-un glas
dintr-o partitură scurtă

Sunt un zbor de păpădii
ploaia tristă de petale
vântul simplu din câmpii
scurs în gândurile tale

Nu-i nevoie de chemare
sunt acolo-ntotdeauna
doar străina ce răsare
când apare seara, luna

Toaca-i albă de arginturi
îmi anunţă nerostirea
tu-mi sclipeşti în mărgărinturi
dăruind din cer iubirea

Eu primesc albastru-n casă
ţes din el poveşti de noapte
prind în vălul de mireasă
chipul tău şi mii de şoapte.

Renaşteri

Sângera de trecut clipa noastră
când rănită de timp se-arcuia
închizând peste iarn-o fereastră
unde ramul era doar nuia.

o bizară-ntâmplare ne leagă
tu aluneci şi-nchizi într-un pas
printre vorbe ce vor să culeagă
primăvară în note de glas

îmi zvâcneşte un mugure-n tâmple
umbra ta-mi conturează amar
şi ninsori de ar fi să se-ntâmple
vom păşi peste-al serii hotar

nerostită, voi pune-n zefire
doar mişcarea-mi tăcută de fulg
când pe lujeri se scurge iubire
şi zăpezile-au urmă de plug...




Asculta mai multe audio Muzica

Nu

Nu se mai naşte uimire în cercuri
Nici cumpene-n lemn nu se mai bat
În ochi de smarald vin stele în sferturi
Sclipesc o frântură, prin ceruri răzbat.

Nu se mai scriu epistole-n plicuri
Cuvintele-s zdrenţe cu iz de trecut
Se caută-n raft pungi cu nimicuri
Cu chip luminos şi-aspect prefăcut.

Nu se topesc în uitare distanţe
Sub coajă musteşte dor nepătruns
Lăsând pe cărări tabele cu ştanţe
În care iubirea e-un bun ascuns.

Nu se rănesc primăveri în derivă
Mugurii cântă aceleaşi refrenuri
Se împletesc în tăceri deopotrivă,
Plâng câteodat' la plecare de trenuri...

Înger

În noi strecurat e târziul
Domol ca un sunet prelung
'N cădelniţe doarme pustiul
Şi fumuri pe căi ne ajung

Izvoarele tac a mirare
Li-s şoaptele terne şi reci
Spre pietre aruncă-ntrebare
Apoi îşi croiesc noi poteci.

Ne cade pe strune o boare
E bruma uitării de noi
Ne arde în suflet şi doare
Îngheţul din tristele ploi.

Viorile cântă-n surdină
Apusul se lasă uşor
Primeşte-mă, ia-mă de mână
Sunt îngerul rătăcitor

Feminin

sursa foto fotocommunity

Nicicând un mugure
nu va călca în picioare
lumina

de cele mai multe ori
între coaste de petale
se ascund primăveri întârziate
purtând povară de iarnă

parcă nu îndrăznesc
să-şi arate chipul
poartă obraz plâns,
au conduri tociţi în troiene
şi tremură cu teamă în glas

nu ştiu dacă o femeie
se naşte din mugur,
dar am simţit-o floare
în cântec
şi petală în zbor
poate de aceea păsările şi
lacrimile
sunt de genul feminin

Descoperire

În dimineaţa asta
se făcea că te privesc
printr-un ochi dezgolit de culoare

lacrimi de ceară prelinse
pe-un obraz răstignit în uitare
matcă au găsit în palme cu piele de piatră

am stins marmura plângând
din daltă
tu nici măcar nu m-ai auzit

în pântecul morţii răsărise începutul
desenat în alb şi negru
îngeri de carton căutau curcubeie
să-şi scalde trupuri obosite de zbor

fiinţa-mi stinsă
mai adăsta pe margine de naştere
în pripă, o privire de foc
îmi luminase coapsa flămândă
şi sânul

nu ştiam atunci cum e să renaşti
din tremur lovit cu sete în piatră.

Val

Visul tău s-a întrupat
într-o cădere de brumă
era frig
şi scoicile dormeau
sub rădăcini de val

o mare se colindă
de la un capăt
la altul
precum se citeşte o carte
sau un om

trebuie să-l parcurgi
cu palmele
cu mintea
cu sufletul
cu gândul
oricâtă nedumerire s-ar aşterne
în mersul tău pe meridian

de câte ori visez,
m-aştern mare,
iar tu mă colinzi val
şi-amândoi ne pierdem pe ţărm
uniţi în sărut de fum

acolo se termină drumul


Asculta mai multe audio Diverse

Duh

Asculta mai multe audio Muzica

În departe m-am născut
printre stele căzătoare
printre astre am crescut
duh de mugur, imn de floare.

în aripa mea de vânt
doarme cântecul de seară
port pe buze un cuvânt
dăltuit în ton de ceară

fagure n-ai să găseşti
poţi căta ultima oară
chip de zână din poveşti
ce-are trupul de vioară

eu sunt ochi de vis nebun
noaptea mi-o aştern în grindă
o-ntâmplare îţi mai "spun"
apoi mă prefac oglindă

rău să-mi pară dacă plec?
va veni iar primăvară
poate-n iarnă mă petrec
să sclipesc în stele iară

tu vei merge-n drum boltit
menestrel cu glas fierbinte
vei cânta despre iubit
eu voi "adormi" cuminte

vei uita cine am fost
trecătoare-ntr-un februar
voi rămâne doar un rost
scris în foi de calendar.