Cu toate astea...

sursa foto deviantart
















Deşi mânile mele-s murdare
deşi sângele-mi curge prin vine
deşi am aflat cum se moare
tot nu mă satur de tine
taie-mă-n două cu-o roată
umple cu visuri ţărâna
de-aş fi zidită iar toată
n-aş blestema nicicum mâna
ce-a stins în chilie
ceara lăsată să plângă
trup de iubire-arămie
cântec promis ca să frângă...

Pe un peron...

Curiozităţi

sursa foto deviantart

















Ca să pui distanţă între noi
ai zăbrelit porţile cu tăcere,
ai aruncat nesomn în firele pleoapelor
şi ai îmbrâncit toamna în galantare

s-a mai vândut o-ntâmplare
un rug s-a aprins
iar lamapadarele timpului
au rămas fără gaz

una câte una
brumele mirese
ţi-au răsfirat nuntirea în palme

unde eşti, fărâmă de visare
pe ce coajă de copac
ai încrustat părearea ta de rău
când doar ecoul îmi era glas?

Întrebări matinale

sursa foto deviantart






Toamna mi-a lăsat în palme
ruine de gând
le frânsese bruma
templele de frunze
când frigul m-a lăsat plângând

de ce m-ai înveli cu şoapta
unui dor pribeag
când vântul vorbei tale
n-ar sta la mine-n prag?

Să te iubesc sosire?
răceală mă-nconjoară aparent
alai cu mărăcine de cuvânt
mă însoţeşte
pictând pe-al toamnei văl
o umbră arămie-n vânt

departe de sfârşituri
se tipăresc gazete de iubiri
cerneala toamnei mele
a-mprăştiat pe file aurite risipiri...

Comparativ

sursac foto deviantart



Azi
mai mult decât ieri
am învăţat să nu topesc
zăpezile de pe munţi
ele statornicesc în bulgări
apele plânsului meu
pe care-l ascund în căuş de izvoare.

Azi
mai mult decât ieri
am plătit tributul tăcerilor
primenind cuvintele
în haine de sărbătoare
doar era duminica sufletului meu
croită pe calapodul sâmbetelor tale.

Azi
mai mult decât ieri
mi-am împachetat inima
roasă de târziul înserărilor
cu care m-ai atins în fiecare depărtare
când mâinele meu rostea poemele brumei.

Azi
mai mult decât ieri...


Ana Sofian

Miracol

sursa foto deviantart





Punct.
Suflare divină în vânt bătătorit de paşi
mişcare
dor stihuit
un nor deşirat în vălul miresei
şi plumbul uitat în râpe

te ţin de mână, mire
uitările au rămas fără adăpost
se legalizează doar actele
în care zăpezile nu se topesc niciodată
şi florile de colţ surâd
rezemându-şi obrazul de pântecul meu

m-adapi cu iubire
şi-o "lume-ntreagă plânge-n urma noastră"
de parcă ploaia s-ar prelinge
pe-un ciob de stea măiastră!

Să fugi, moarte!

Să fugi străino, să fugi cât mai departe
Şi colţii tăi să strângă pământul cel clisos
În palmele de floare parfumul dureros
Respir-acum uitarea de amintiri surpate

Să fugi, străino, să fugi spre-abis de neguri
Din trena ta nebună voi smulge doar fâşii
Să pot ucide-n mugur puterea de-a muri
Privindu-te cum te frămânţi adânc şi tremuri.

Să-ţi fie crucea povară de bazalturi
Din tina amorţirii să nu te scoli curând
Căci ochii-mi de lumină lăsatu-i-ai plângând
Iar viaţa mea rămâne o slovă spre înalturi

Să fugi, străino, să fugi cât mai departe
Nici îngeri de carton nu-ţi vor cânta chemare
Priveghi cu gust de-amar eu port spre alinare
Şi-mpart spre infinit speranţele deşarte.

Ana Sofian

Nuntire

sursa foto deviantart



Va plânge-un strop la streaşina iubirii
Acoperişuri ne-or adăposti umblarea
Când zămislim din mii de sunete chemarea
Să-mpărtăşim din tainele zidirii.

Mireasa ta voi fi într-o nuntire
Cununa stelelor perechi eu voi purta ades
Ne vom iubi-ntre paralele ce se ţes
La margine de lumi şi risipire.

Hai vino, lipeşte-ţi trup de pântec greu
Zăpezi de bronz cioplite să ne împresoare
Să fim în noi, fiinţe, fără de uitare
Şi inorogi nebuni să inventăm mereu.

Gestică

sursa foto deviantart




Ce caut eu în albul florii?
lumina-i fructul ei divin
mă pierd în braţele ninsorii
sunt fulgul de iubire plin!

te prind în braţe, Întuneric
popas în văl de noapte plin
plutesc în rostul nostru sferic
şi-ţi sorb petala cu venin

aroma ei mă înfioară
cămaşa tremură pe trup
sunt coardă fină de vioară
acorduri tandre îmi erup

simt colţul tău plin de tăcere
în simfonia toamnei reci
presar lumină în durere
când spre uitare mă petreci

în cub închid azi mărginirea
pe muchii pas îmi desfăşor
înalţ spre lună fericirea
de-aţi fi iar fulgul trecător

nu-nchide uşa unui zâmbet
chiar de secunda îl topeşte
mai descifrează înc-un umblet
aleargă, scrie şi trăieşte!