Again

Nu ştiu să existe trădare
nu ştiu cum arată noii zori
nu ştiu decât ce înseamnă iertare
şi vrajă în petale de flori

Piangero şi nu numai...

Să-mi fii leagan
în umbra unei zilei mărunte
Să-mi fii dor
în toiul nopţii cărunte
Să-mi fii cântec
în struna viorii
Şi picătura în aroma licorii.
Să-mi fii pas
de încredere oarbă
neliniştea din pori să o soarbă
Să-mi fii luna
ce-o vreau azi pătrată
Să-ţi fiu ce n-am fost vreodată.

Botez

foto sursa deviantart





Port numele pe care
toamna mi l-a pus în cristelniţă
când mâinile tale
m-au plăsmuit din lutul durerii
lacrima ploii nu-şi stinsese obida
prelinsă pe obrazul meu
iluzia că ai poposit
în aripa unui înger
îmi ocrotea visul fiecărei dimineţi
în intersecţii de zile
accidentam stările
sângeriu
în apusuri afişate la-ntâmplare
departe... fluturii
învăţau lecţia muririi

Je suis malade

În tranşe
plătim risipa cuvintelor
datori unui cerc ce ne-nchide
cu ochi de cristal
privim albăstrirea
din feţele iernii perfide

Şoaptă

sursa foto deviantart



departe în sensuri
pierdută în coajă
dulceagă în versuri
amară în vrajă
alunecă-mi jumătate în vene
aorta-mi tresare
pustiu mi-e devreme
în cerul văratic ţi-am uitat vâlvătaia
mi-e glasul apatic
şi-n abur de toamnă mi se-mbracă odaia

Romanţă

sursa foto: deviantart

Nu s-a luminat de ziuă
ochii întunericului cască gurile de leu
în aroma înnoptării
gând este iar ateu
temniţele sunt flămânde
lujerii doar gratii oţelite
florile tânjesc plăpânde
vrând lumina zilei s-o sărute

se abrogă legi nescrise-n calendare
nefirescul poartă stil de epocă târzie
rădăcinile-s amare
aşteptarea mi-e trandafirie
va sorbi uitarea noastră înc-un pas?
vom rămâne singuri
şi-ntr-un glas
vom cânta iar toamnei desuete
tristele romanţe
parfumate şi cochete...

Dust in the wind

Când praful se scurge din stele...

Întâmplare

Foto: sursa deviantart











ne întâmplăm în cuvinte
şi-n amfore cu urme de cer
oglindit în strigăt de mare
ne întâmplăm în iubiri
şi-n treacăt stingher de
uimită şi-adâncă uitare


ne întâmplăm într-un azi
cu miez de-ntrebare sordidă
răspundem cu-n ieri zămislit
într-o privire candidă


ne vindem pe şfanţi
cu feţe de-argint aurit
încrustaţi cu trădare
tarabe umplând
când toamna-aramă
ne colindă-n sertare


dăruieşte-ne, vânt, furtuni
de soare-răsare
mereu să-nvăţăm ce-am rămas:
o simplă-ntâmplare...

Imobil

foto: sursa deviantart


Din geometria adâncului am reţinut punctul

de acolo – desen- o lume întreagă
ploi şi cuvinte
pe veşminte noroi
pietre de foc
ce învaţă tremurând graiul vulcanilor

un seism adiacent stării mele
a încremenit răsfoitul de file
niciun număr scris
niciun semn lăsat
pe destine mobile

desenul meu e neterminat
un penel zdruncinat
îşi mai caută plămânii

în respiraţia iubirii aerul vieţii
nu-i decât plumb

doar gleznele mele
înşiră o linie plecată din punctul inert
ducând după ele
tălpi
eliberate din strânsoarea
visului incert