înflorire

nu înţeleg mersul de libelule
le simt doar zvâcnetul prin lumină
cuvintele tale
poetule
îmi asediază mansarda
mă-mbrac în ele
când absenţa ta îmi pune Polul Nord pe suflet
nu le alung
nu le chinuiesc
pur şi simplu pielea mea le absoarbe
însetată de atingere

te iubesc

rostesc asta
în timp ce decolteul cuvintelor se aureşte
de atâta dragoste
plămânii îşi fac datoria
încă respir prin tine
de tine flămândă mă deschid
cercul meu e corola
unde visurile nu se destramă niciodată

preambul

sub cojile de umbre
se odihnesc privirile mele
adunate-n buchet

numai tu-mi spui că ceaţa
ne joacă feste
când atâta lumină aleargă
prin lunca durerii în fluviu
s-o vindece
s-o domolească

mărturiseşte-mi că blândeţea e un blazon
purtat de primăvara asta
în premieră
deschide ochii şi prinde-mi în palme
cojile de umbre sparte de capricii

să te cunosc îmi este la îndemână
să te ştiu nu-mi ajunge o viaţă –
mirare cuminte
scrie-mi pe glezne
şi cântec subţire în coapsa
fragilă presără...

re(găsiri)

re(găsiri)

dacă te-am pierdut
înseamnă că te-am avut
cântec în pielea înfiorată
când mâna căuta abisul îmbrăcat de ceaţă
ne adormise fluviul
în uitare
ne îmblânzisem toate cuvintele
şi-n parfumul lor
înfăşurasem singurătăţile amare

te voi petrece
cu fiecare zi departe
sub florile de gheaţă
voi curge râu de amintire
o gelsomină cu zâmbet împăciuitor
gata să-şi primească nuielele
rămânând mereu în picioare

mă întreb
unde-ţi va sta zâmbetul
când îţi voi spune eu
m-ai pierdut, iubitule

sub pânza cărui circ mi-ai azvârlit inima?

îngăduire

a strâns otrava
în pântecele de floare
rodul cuvintelor amar
să ne hrănească pofta pentru mâine
avem un timp îngăduit
schimbarea e pânza sub care
sufletul încolăcit
de durere
se face pasăre
de hârtie
nu-i strângeţi soarele
adunat în piept
lăcustele rod lumina
puneţi mai bine de un foc
jertfa să-i încununeze trecerea
când zborul ei e doar o părere simplă

bine(cuvântare

nu mai strângeţi aplauzele
mai bine ochii
să înflorească
lumina e râul care trece mereu
prin vadul credinţei voastre
lipiţi-i primăveri
pe umeri
floare albă să fie rodului bun
leagăn
şi-n cântec lăsaţi urletul fiarei
să se topească
ura nu-i pentru voi
cum fântânile
pentru însetaţi sunt binecuvântare

înflorire

nu înţeleg mersul de libelule
le simt doar zvâcnetul prin lumină
cuvintele tale
poetule
îmi asediază mansarda
mă-mbrac în ele
când absenţa ta îmi pune Polul Nord pe suflet
nu le alung
nu le chinuiesc
pur şi simplu pielea mea le absoarbe
însetată de atingere

te iubesc

rostesc asta
în timp ce decolteul cuvintelor se aureşte
de atâta dragoste
plămânii îşi fac datoria
încă respir prin tine
de tine flămândă mă deschid
cercul meu e corola
unde visurile nu se destramă niciodată

preambul

sub cojile de umbre
se odihnesc privirile mele
adunate-n buchet

numai tu-mi spui că ceaţa
ne joacă feste
când atâta lumină aleargă
prin lunca durerii în fluviu
s-o vindece
s-o domolească

mărturiseşte-mi că blândeţea e un blazon
purtat de primăvara asta
în premieră
deschide ochii şi prinde-mi în palme
cojile de umbre sparte de capricii

să te cunosc îmi este la îndemână
să te ştiu nu-mi ajunge o viaţă –
mirare cuminte
scrie-mi pe glezne
şi cântec subţire în coapsa
fragilă presară

numai al tău

nu-mi lua bucuria de a trăi
o primăvară cu tine
înmoaie în fulguire de lumină blândă
iarna ce locuieşte
nestingherită
în mansarda cu fluturi
şi lasă-mi în ultimul poem scris
nepăsarea
să ştiu că n-ai iubit niciodată
să ştiu c-ai apus pe malul fiecărei ape
ce-şi odihnea în mine deltele
ochi de pământ născut din popas
al tău
numai al tău
nu-mi lua bucuria de a strânge în braţe
o primăvară unde mugurii ard
fără să ne mai desfete
cu floarea livezii
încremenite acum
sub gheţuri de amintire..

Eliberare...

pe mine mă-ncurcă războaiele de cuvinte
nodurile de cravată
şi bărbaţii cu goluri în cavitatea toracică

din lipsă de înţelegere
ocolesc
şi atunci caut cuvinte pline
bărbaţi războinici
şi cravate cu păsări
libere să zboare când vor

nu mai desfac nimic
închid luptele în mansarde luminoase
stau de vorbă cu păsările –
flori agăţate de tavanul curbat
şi-mi scriu în pielea fiecărui bărbat învins
memoriile

uite cum se aşterne liniştea, iubitule
în azilul singurătăţii