flash 9

lună plină ameninţător nesomnul ne sucombă
trec prin gurile de canal toate cuvintele reziduuri
sub dinţii lor cariaţi nimeni nu poate fi perfect
nici tu omule cu pălărie astupând ochii aceia
mă privesc mereu la fel cu graţia lebedei albe
ce n-a vrut să cânte pentru că-n moartea mea
fluviile curg  şi-n estuare lasă flori de iris până
toţi nu vor mai şti cum se umple marea de lacrimi
depărtarea lor nu mă doare cum ghimpii coroanei lui
erau mângâierea când plouă cu sânge vorbesc
cerului despre femeia zidită de circumstanţă
toate cărămizile sunt bucăţi de gheaţă conserv
blestemul şi ura şi patima şi efortul de-a mă găsi
aşa cum nu sunt

flash 8

copaci goi în gură de foc doare frunza
 fără vină se prelinge în sânge cuvântul
canibali setoşi se joacă în zăpadă pe marte
nu s-a descoperit niciun cer, niciun Dumnezeu
ei au propria lor credinţă în care poezia adresată e
femeia stricată care-şi dă jos ciorapii
cu plăcerea unui şarpe gata să fugă printre ierburi
pe scenă se rotesc, se grupează îşi scriu epistole
niciodată n-au curajul să-şi asume rolul
spun cuvinte frumoase îmbrăcate în linguşeală ieftină
aici zâmbetul pe câţiva kilometri înşiraţi pizma
el tace ea va pleca reptilele mişună cercetătoarele
îşi pregătesc gurile nimeni nu umple gropi
doar moartea mea se plimbă la braţ cu a voastră
şi totul până într-o zi

Exerciţiu... cu destinatar 90 - amărui...

Miroase-a toamnă, iubi, şi a gutui de miere,
A Dunăre mâloasă cu zbatere de-aripă
Argilele se-mbracă în scuturi de tăcere,
Iar în ovalul zilei un vânt se înfiripă.

Miroase-a gesturi tandre din braţe de livadă,
A galbenă plămadă sporită-n piept de pere
Când spre cuibar răpciune mai trage ca să vadă
Respirul unei păsări în vara ce ne piere.

Miroase-a pas de struguri, a fugă-nspre miraje,
A lotcă părăsită pe maluri cu rugină,
A frunze înrobite de zeci de tatuaje
Când toamna e-o nebună cu ochi de mesalină.

Miroase-a iarbă arsă, a roşu de măceşe,
A câmpuri dezgolite sub arătura moale
Miroase-a dor de tine, din visul cu cireşe
A umbră-ţi sinilie sub ploaia de petale...

din linistea nelinistii mele

Exerciţiu... cu destinatar 89 - pe chei...

Vino, iubitule, să măsurăm cheiul cu inima...
Le vom scoate uşor
fără să ne deranjăm sufletele;
eu ţi-o voi aşeza în palmă,
tu faci cum crezi că e mai bine
în fond inimile astea se vor lua de mână
să le fie drumul mai uşor...
le presărăm dinainte cuvinte,
ele vor număra silabe
ştiind că, înşirând sunetele pe mal de fluviu,
vor învăţa pescăruşii flămânzi
cum să ne ciugulească din palme iubirea...

Exerciţiu cu destinatar 88 - la hotar...

Când voi pleca din tine, lumina-mi va fi grea,
va încerca durerea amarul meu târziu,
s-or aşeza în tomuri grămezile de nea
uitând de vara blândă, de pasul ei verziu.

S-or apleca spre toamnă castanii mei brumaţi,
sub ochii de rugină vor înflori doar ploi,
vor arcui tăcerea în temniţe, damnaţi,
tăcuţi, în întuneric, azi, paşii noştri-n doi.

Singurătăţi salmastre, topite-n val de gând
ne oblojesc uitarea, ne acostează-n mal,
dospind în rana toamnei, agonizând prelung
în sunetul furtunii, în gura de caval.

Când voi pleca din tine, un plâns am să ucid
în purgatoriul setei, nemistuind scântei
crucificată-n pleoape, în somnu-mi translucid,
îmi voi canta osânda, în faţa dragostei…

Exerciţiu cu destinatar 87- ...

sunt acolo unde nu sunt niciodată
nu sunt unde sunt pentru că n-am loc
vorbesc ceea ce nu pot să vorbesc
şi când nu vorbesc , vorbesc prin faptul că mă întâmplu
divers, agramat, fără acustică, (ne)musical
în fond sunt lacrima ochiului
pregătit să-ţi fure mereu poemele, iubitule
de parcă i s-ar fi scurtat cerul
pe ramura dezgolită de frunză
iubesc săgeţile şi limba vântului
mă arcuiesc în fiecare copac ce-mi suportă
pudoarea şi mă dezbrac de mine
fără teama că a dărui se face din inerţie
ca şi când iubirea n-ar exista

flash 7

aruncau pietre ascuţite din zidul meu
zbura sufletul prigonit de iubirea prinsă
în ochii cărămizilor stelare
priveşti interioare cu uşurinţa magului
chiar dacă eu stau rezemată
cu genunchii strânşi
sub cochilii sinilii de întâmplare
să nu mă deschid să nu mă arăt lumii
plină de umbre nu m-ar înţelege
sunt o construcţie sofisticată acoperită-n
simplitatea muritorului, iubitule
în care mulţi caută nişe pentru a-şi arunca fricile
numai eu rămân zidul viu într-o vale de plângeri...

flash 6

căi ferate cu urme de karenină
zâmbet ascuţit în iarna unei singurătăţi
se albesc toţi caii nopţilor mele fără tine
caut flori de nufăr în care să-i ascund
lotcă pentru toate secundele
răsărite din pieptul meu când te respir
nu-mi sunt de ajuns în cădere măsor
taina şi întrebările strecurate
cum ploaia mea în ochii tăi, iubitule
tânjesc după siberii ascunse-n şuierat prelung
de tren oprit în gara buzelor mele arse
sărut strivit pe umărul tău venit să-mi adape
copacii în care-mi urc toţi fluturii
doar pentru o zi...când este întuneric...