Exerciţiu... cu destinatar 66 - dimineaţă cu enola gay

dimineaţă cu ceas şi aşteptare

la picioarele oraşului în ruină
las ultimul strop de trotil
nu mă mai pricep să-l suflu nici peste cuvinte
nici peste cele câteva turle care mă aşteaptă

 le spun că o problemă importantă
mă ţintuieşte acasă
şi ele-mi arată Dumnezeul lor
o fi fost şi al meu,
dar l-am pierdut, zic în sinea mea
ca să-mi scuz necredinţa

când îmi aşezasem ceasul la ora 8
 nu gândeam că-n augustul hiroshimelor
mai poate supravieţui o enola gay

în linişte ne pliasem plecările
noaptea ne stinsese în gene somnul
al meu neliniştit
al tău prea lung, ca o moarte dulce în plasa renunţării

avea să vină o zi mult prea lungă
pentru oceanul stârnit în ochii mei
privind ruinele oraşului
încă se mai aud clopotele
încă mai am timp să uit că neiubitele
n-au nici pagini, nici braţe în care să caute blândeţi
înmugurite

dimineaţă cu ceas şi dezamăgire

Exerciţiu cu destinatar 65 - ştii ?

semnul tău lipit de lampadar
liniştea acidă a unei nopţi perfide
luna rânjind satanic nerotunjită
un abur îmi invadează irişii

cui mai foloseşte glasul privighetorii
când nopţile sunt ruină de cântec

numai greieri mărunţi
orchestrând a trecere mă irită

lungesc minutarele
şi-mi port privirile prin ceasurile lui Dali
ţi-aş fi devenit Gala, iubitule,
şi-n serile dimineţilor tale
mi-ai fi îngăduit scrisul în pagini
pe care nimeni nu le va umple vreodată

ştii ?

Exerciţiu cu destinatar 63 - ciocârlie

Ciocârliile nu trăiesc în captivitate.

Rupeţi zăbrelele
să se stingă în ceţuri toate cântecele,
ai strigat,
duhul dimineţilor noastre va strânge-n potire
sunetele elixir pentru toţi îndrăgostiţii
să nu moară sufocată iubirea

curge în mine imnul ei
ca un râu pe care-l primeşti între deltele tale
duios îmi lunec trecerea
şi-ţi mângâi singurătăţile tânguite
în buza malurilor părăsite

plânge Dunărea, iubitule
şi-n apele ei, spun oamenii, s-a înecat un cântec…

Exerciţiu cu destinatar 64- actorul

actorii din noi joacă leapşa
oricât ai încerca nu poţi să-i prinzi
ei sunt mereu pe drumul scăpat
de insistenţa bornelor de kilometraj

boemi cum îi ştii îşi lasă la-ntamplare hainele
mânecile cu manşete largi
ascund în ele parfumul scenei
unde lumina vorbeşte mereu
fără să fie întrebată

caută-i prin buzunare
cu siguranţă vei găsi o voce care să-ţi spună
gratuit te iubesc
fără să te doară spune-i că el e singurul
capabil  să rostească cel mai bine verbul
verbul acesta pe care mulţi uită să-l mai conjuge
prea ocupaţi cu vieţile lor clandestine

actorii din noi dau recitaluri
zâmbesc florilor
plâng odată cu ploaia şi râd spre satisfacţia feţelor
aşezate cuminţi în sală
acolo se desfac în aplauze toate lacrimile
ascunse, toată truda şi sudoarea lor

priveşte-i în ochi şi nu uita să faci cu ei dragoste
când sunt singuri
actorii din noi ştiu
cu adevărat ce înseamnă acest lucru

mâine zâmbetul lui îţi va şterge lacrima de pe obraz

Exerciţiu... cu destinatar 61 - dimineaţa

ţie...

Ştiu să mă nasc odată cu dimineaţa.

Printre vârtejuri de fluviu
îmi las cuvintele
să curgă spre tine, cântec, iubitule!

Nu-mi smulge taina
şi n-o-mpărţi cuibarelor de păsări -
sunt pui care pleacă atunci când toamnele
ne pătrund în oase
şi teama de frig ne zbiceşte mintea;

lasă-mă odihnă ochilor tăi
când slovele ţi se perindă pe dinainte
ca nişte contese înfumurate
sosite la bal,
soarbe încet cafeaua aceea amară şi rece
iubindu-mi
liniştea pe care o răsfrâng
 atunci când oglinzile îşi şterg frunţile argintate
 de roua dimineţilor noastre...

Exerciţiu... cu destinatar 62 - cerc

Mă-ncearcă-un gând rotund
amiezi au gust de sare
mi-e sânu-aşa flămând
de guri istovitoare.

Mă-mbraci cu un sărut -
e tremur de suflare
în mâini ţi-au apărut
petalele de floare.

Deşert învolburat
în marea mea ţi-s ochii,
atât mi-ai tulburat
genunchiul prins sub rochii

şi vânt înnebunit
sub coasta mea plăpândă
îmi laşi necontenit -
respirul de-mi inundă.

Un colb neprihănit
pe braţe ni se-aşterne,
iubitul meu râvnit,
prin mine de te-ai cerne

să-ţi simt azi gust de lut,
de secetă duioasă
trăindu-l absolut
în moartea mea frumoasă.

Exerciţiu... cu destinatar 60 -glazuri

libelule în cerneală glazurat pământul priveşte
ploaia stă rezemându-şi cotul
pe un pervaz vopsit în galben s-a spart o stea
cu aur mi se îmbracă iluziile ţi-am zis
sunt preţioase nu le ascund
arlechinii îmi înjumătăţesc surâsul
semn că ştiu dărui
 sub mască unii sunt mai buni decât mine
calc pe maci sângerează talpa mi-e cald
în codul meu portocaliu nu mai citeşte nimeni
cifrele se topesc
nu mai număr zilele ştiu că una va veni
so nice!

Exerciţiu... cu destinatar 59 - efect

exfolieri de arbori în deltele toamnei
degetele mele printre ramuri
caută
pasărea a plecat
numai imaginaţia se odihneşte în rotaţii
 orizontul  păstrează în pelicule cercuri
le aruncă în sfere
să ne întregim existenţele
cu încă un ochi deschis spre lumină

de ce s-ar mai naşte întrebările
când frigul amorţeşte strigătul?

Exerciţiu... cu destinatar 58 - cum se păstrează poveştile...

Aş fi vrut să-mi citeşti încă o poveste,
să aprinzi focul ca-n serile mele de iarnă lungi
cum picioarele cocostârcilor
pe care-i număram la marginea satului
când sosea primăvara în frunzare,
să potriveşti lumina,
încât să fugă toţi păianjenii
din cuibul copilăriei mele, mamă,
iar temerile să fugă-n colţurile de stele
pe care deseori le desenam
fără să ştim că cerul e atât de departe.

Aş fi vrut să deschizi uşa colindătorilor -
să zornăie bănuţii în mâini înroşite de ger,
iar nucile să umple buzunare
când trăistuţele deveneau neîncăpătoare
 pentru bucuria din ochii lor,
să plămădeşti alte scutece şi să-mi curgă mierea pe buze,
să-mi ling degetele spre disperarea
celor care-mi zideau cu nădejde anii de-acasă.

Aş fi vrut să-mi deschid ochii
în aerul aburind al dimineţilor
când glasul tău se ridica în tavanul de pace al odăii
spunându-mi... E încă o zi de poveste din viaţa ta, copile!

.........................................................................

Şi-mi mişc degetele rostogolind înc-o foaie -
să-mi lunece pruncul în somnul poveştii, măicuţă,
de parcă toate anotimpurile
ar fi îngheţat în buncărele amintirilor mele -
niciun război să nu le ucidă...