Exerciţiu... cu destinatar 57 - ca să vin...

în fiecare seară
potriveşte ceasul în ochiul peretelui
toarnă sunete în tendoane de aer
să nu-mi şchioapete respiraţia
când păsări albe vin în mine - potop

nu osândi nicio pornire pe
străzile cartierului meu pline de fluturi
unde vitrinele şlefuiesc vocale

nu înflorise nicio eşarfă

în închisoare două deţinute se ceartă
să rămână în carcase de flaut
pe care deget să dormi -
semn că tu eşti singurul care poate recunoaşte

Exerciţiu... cu destinatar 56 - ţi(e)...

De ne-am fi sfinţi
cuminţi,
poemele nu s-ar rosti,
ne-am primeni
cu praf de stele-nşelătoare
şi ne-am minţi
că-n rimele fierbinţi
noi doi vom rătăci credinţi.

Nu suntem sfinţi,
iar pe arginţi
ne-om vinde ploile fierbinţi,
s-o pierde-n zorii cei cuminţi
tăcerile înălţătoare
când mă frămânţi
şi-n cântecu-ţi de pace
mă alinţi...

Exerciţiu cu destinatar 55 -oriental

ţi-aş fi spus ce nu s-a spus între noi
ne întâlnim în puncte şi ne separă linii

strigă Japonii prinse în apocalipsă
şi un tzunami pe care, la naiba, nimeni nu-l revendică
un buddha înfierat zâmbeşte strâmb
se sting cireşii în ochii de pagode

e vremea aşteptării
sunt o pasăre albă - nu mă ştii
singură colină mă recunoaşte
când pasul meu seamănă cu al tău
nufărul prins în mâlul neîncrederii
niciodată cules
niciodată iubit
           
sparge te rog shōji când interioarele mele
nu ţi se arată
vei găsi acolo tot ceea ce eu nu ţi-am spus încă
şi-aş fi putut să-ţi spun

azi iubitul meu spunea…
eşti vinovată de tot ceea ce n-ai făcut
şi asta pentru că sunt copilul pierdut al femeii din mine…

Exerciţiu... cu destinatar 54 - “Umblă printre păsări!”

Scriu în tăcerile tale
plaurii dorm în gura apei
 niciun zbor nu le despică taina
ochiuri mari se desprind în calendare

sub umărul tău
nopţile sunt departe
îmi tremură încheieturile
o linişte oarbă-mi scrie bilete
eu nu ştiu ce să-i răspund

“Umblă printre păsări!”
gura actorului rosteşte roluri
doar eu rămân nemişcată
pentru că timpul iubirii e-acum în palmele mele

cum să-l strivesc, iubitule?

Exerciţiu... cu destinatar 53 - despre ştiinţa de a ucide blând...

ţintele nu dor

doare doar încercarea de a ucide
fără să-l avertizezi şi pe celălalt

ea scrie cu zâmbet pe arcada unei depărtări
nu te priveşte
şi nici nu-ţi cere îndurare
flutură marginea unei rochii
vorbeşte cu melcii
adună în coşuri toţi albatroşii
spovedindu-i înainte de plecare

ştie că-ntr-o zi
o vei ucide cu toată dragostea

Exerciţiu cu destinatar 52 - rămâneam cerul...

parcă m-ar fi ştiut demult

sub unghia secundei îşi aşeza cuvintele
nu-mi povestea despre ninsori
era o permanentă cădere
a lui spre mine – iarba cu ochii mirării deschişi

tăia liniştea în felii mari
şi  împărţea aripi
 pentru fiecare plutire câte o pereche
pentru că el era nesfârşirea dragostei mele
mereu albastru
mereu senin -
acuarela risipită peste peste  chipul peretelui
care mă ţinea în braţe
nelăsându-mă prăbuşirii în dar

încât rămâneam cerul

Exerciţiu... cu destinatar 51 - excluderi

Pendule arămite-n colţi de soare
şi ornice bătute-n scoarţe dulci
aşteaptă capul tău pe râu să-l culci,
să fii tărâmului din nou izvoare.

Secundele-s lipite-n ochi de stâncă,
în flori de colţ aruncă nefiresc
acelaşi vânt sălbatic, vulturesc,
acoperind cu zbor valea adâncă.

Te sperii să-ndrăzneşti măcar o clipă
destinul să mi-l scuturi de omăt?
Să mă dezgheţ sub pielea ta - desfăt
şi ploaie-n semn să-ţi fiu mereu – risipă?

Opreşte-te din saltu-ţi peste pietre,
Şuvoi îmbrăţişat de trist apus,
În mine-atâtea treceri s-au depus,
Mă dor sigilii rătăcite-n vintre.

silence...for you

Asta simt