Azi ninge în mine

Azi ninge în mine
e bină să ştii
că iarna-i de ceară,
pe câmpuri pustii
colind rădăcini
pentr-un trunchi de-mprumut
şi vremii îi spun
cât de mult a trecut.

Azi ninge în mine
şi-n glasul din ler
se scutură ramuri,
se tulbură cer,
petrec într-un cântec
de flori prinse-n măr
cuvinte-nsoţind
un vechi adevăr.

Azi ninge în mine,
în albă maramă
păstrez lăcrimând
un chip prins în ramă
şi frunze-i presar
din creanga de brad,
mă-ncumet să cânt
răsar, apoi cad

în somn de decembre
cu ger ascuţit;
azi ninge în mine
cu vânt nenuntit...

LARA FABIAN - Ne lui parlez plus d´elle

Asculta mai multe audio diverse

Rămas bun!

PHOTOSB

Ştiu că n-o să ai niciodată
curajul de-a-nfrunta clipa,
clipa în care-ţi spun că,
în oglinzile tale,
femeile sunt licăr de stele.

E-adevărat
că de pe pământ
toate par la fel, dar
atingându-mă de ele,
le-am zărit colţurile
şi-n rotirea mea pe boltă
m-am ciobit -
nu pot fi întreagă a ta
strălucirea mea-i doar o simplă lumină
pe care preferi s-o acoperi
modelând alte stele:
să-ţi ajungă.

Ştiu că n-o să ai niciodată
curajul de a-mi rosti numele;
tu preferi vântul
pe care-l investeşti să-mi cânte
rareori
după cum se asociază stelele.

Citesc în calendare,
sculptez frumuseţea,
las loc stelelor
şi-mi iau rămas bun de la tine...

Mugur

STANISLAV KALASHNIKOV


Pentr-un mugur de colindă
dimineţile-s târzii,
albe fire-or să-ţi cuprindă
tâmplele şi alezii
vor cuprinde a ta minte
descifrată-n ierni de joc,
unde mă topesc cuminte
printre patimi şi noroc.

Pentr-un ceas de tăinuire
cu secundă prinsă-n nimb
am sortit iernii iubire
scursă în al frunzei limb
ruginită de cu toamnă,
o copilă de pripas,
când a vântului aramă
îmi furase cânt din glas.

Pentr-un mugur de colindă
aş pleca definitiv
în a apelor oglindă,
ca să nu mai ai motiv
a căta în ochi de zare
irişii care au plâns ;
suie pân’ la Carul Mare
să vezi câte stele-a strâns

când lucea în miezul nopţii
dragostea din flori de tei,
iar din focurile sorţii
răsăreau mereu scântei.

Lara Fabian - I didn't come here

Asculta mai multe audio diverse

Aparenţă

sursa foto photodom.com


Azi mi-ai tăcut în frământare,
erai doar vânt, te ştiu prea bine,
iar mâine doar o cuvântare
de ploi se va mai scurge-n mine.

Azi cerului i-am smuls zăpada
şi stelelor le-am dat răgazul
de-a-şi ascuţi-n furtună spada
cu care-mi vor tăia zăplazul.

Nu mai am timp de aşteptare,
secundele se scurg şuvoaie,
azi mi-ai tăcut în frământare
şi-o iarnă-n floare mă îndoaie.

Fierbinte

Eu nu te mai aud
colindă iernile-n desişuri
şi vifore-mi răsună
în frunzişuri;
de ce-ai plecat?
de ce ai scuturat în ochii mei
cu flori de piatră
plecările?
de ce mi-ai aruncat săgeată
spre zările
pe care le doream doar împăcate
cu iarna?
şi unde mi te-ai dus, iubite?
când, arcuite
treceau prin mine gânduri, de sărbători?
cu siguranţă
mi te-ai strecurat printre ninsori
şi niciun zeu cu aripi de mătasă
nu te va alunga
să-mi vii din nou acasă,
odihnă-ţi este neaua cea cuminte,
iar dorul meu
va fi la fel.
Fierbinte.

...this is my winter song to you...>:D<...

Asculta mai multe audio ambientala

Regres

sursa foto photodom.com

elenei mele


Pe umeri mi-ai topit zăpezi
Plâng ploile-n surdină rece,
Iar norii poposesc grămezi
Şi timpul meu prin site trece.

Nu-ţi sunt colind de împrumut
În iarna ce ne-ncearcă pasul,
Adeseori chiar m-am temut
Că-n vifore-mi se pierde glasul.

Tu ai uitat să mă mai cânţi,
Ne fumegă-n privire cerul,
Pe tâmple ne cresc arbori sfinţi
Şi-n ruga lor e tot misterul.

De-i vom tăia din rădăcini,
Vom pierde în neant iubirea,
Iar iernile, în mărăcini,
Vor scrie sângerând pieirea...

Să te ningă

sursa foto photodom.com

Să te ningă iarna-n corzile de viaţă
Risipind în tine mii de fluturi vii,
Purtători de-aripe prinse-n ochi de gheaţă,
Dăruind ninsorii zbor de păpădii..

Să te ningă iarna ca pe-o rugăciune,
Să te scalzi în mine curăţând blestem
Coborât din patimi, lipsit de lumine,
Să-mi atârni de suflet neaua ca totem.

Să te ningă iarna coborând petale
Peste chipu-mi trist şi uitat de zare,
Unde zboară gânduri terne şi banale
Să te ningă iarna ca o aclamare…

Ispita albă

sursa foto photodom.com

Ca o cicoare despletită
pe câmpul verde, fără grai,
zăpada-i pragul de ispită
şi stofa ultimului strai

pe care ţi-l doreai aseară,
când luna-n mreje se prindea,
croind pe ceruri căi de ceară,
iar nopţii chipul de rondea.

Te îmbrăcai cu nonşalanţă
şi friguri te luau de braţ
când te urmam cu eleganţă
albastră, plină de nesaţ,

iar tu, fierbinte-n rădăcină,
cu glasul calm, abia şoptit
priveai spre faţa ei divină
spunând încet : “Cum te-am topit!!!”

În întuneric

În întuneric
vocile capătă armuri oţelite,
uneori devin săbii şi lănci ascuţite
pentru sufletul ce visează
la zboruri

în dreptul meu taie orice avânt
închizând dureri
pe care nici măcar timpul
nu le va mai amăgi
cu uitare

n-am umblat după cuvinte frumoase
cu pereţii frumos spoiţi
şi râzând soarelui de afară;
am căutat cuvinte
care să-mi şteargă lacrimile
din nopţile de nesomn
şi să-mi mângâie neliniştile
când furtunile existenţei
mă traversează

în întuneric
vocile sunt aşa de ascuţite
crude şi nemiloase
acum, însă,
e prea târziu să le scoţi la lumină
...............................
soarele meu a apus de multă vreme...


jason mraz - i`m yours

Asculta mai multe audio diverse