Când ninge a iubire

sursa foto internet

Dacă mâine va păli culoarea,
Cerul să nu afle de noi doi
Dacă mâine va cădea ninsoarea,
Florile vor fi margini de ploi.

Dacă astăzi nu mai sunt femeia
Din paharul cu zădărnicii,
N-arunca în nepăsare cheia
Taie drumul în zeci de fâşii.

Şi învaţă-n fiecare noapte
Că licorile se ţin ades
În cuvintele cu iz de şoapte
Ce din palme ieri mi le-ai cules.

Soarbe cântul meu plecat în iarnă
Crivăţul te-ncingă ca un brâu
Îngerii-n zăpadă se răstoarnă
Şi-amintiri din spicele de grâu

Când desculţi în lanul de lumină
Ne iubeam ca doi nebuni cuminţi
Înflorind pestriţă balsamină
Aurită-n lacrimă de sfinţi.

Ar fi mai bine!

Ar fi mai bine poate
în braţe să iau vina
s-o legăn, să adoarmă
ca valul pe un mal
să trec în nori nisipul
să risipesc lumina
şi-un cântec să-mi topescă
suspinul de cristal!

Ar fi mai bine poate
să uit pentru o vreme
că tot ce-i rădăcină
se-nfige în pământ
că orice rugă blândă
acum îmi e străină
şi sensul e tăcut
în trupul de cuvânt.

Ar fi mai bine poate
să rătăcesc în umbre
sporind a serii taină
îmbălsămând un vers
să uit în adormire
imaginile sumbre
şi luna s-o topesc
în foc de univers.

Ar fi mai bine poate
absentă să rămână
fiinţa mea de lut
născută-n primăveri
să treacă peste noi
aceeaşi săptămână
de patimi încărcată
şi plină de poveri

Aşa ar fi mai bine
pentru eternitate
să treacă drumul sării
peste copacii goi
în toamne desfrunzite
la marginea uitării
ar fi mai bine poate
ca să uităm de noi.

Păreri

"Sara"-A tribute to" Egon Schile"
sara de christopher

Nicio părare nu-mi trece strada
e prea cald
prea multă arşiţă-ntr-un zâmbet
ca un fald
din rochia verii de ceară

tu mă cuprinzi
în seară
şi foc de maci uşor aprinzi
în anotimpuri
să mă doară


mirări ce se ating
de ziduri tainice
în grabă
ca nişte iederi răsucind un aer
mi s-aşază pe obraz

când taci,
se-aude-n valul de atlaz
un cântec
şi Doamne, cât aş vrea
ca treaz
să fii când ultimul descântec
ne va uni,
când marea va înnebuni
uitând că albatroşii mor

tu eşti pe scenă
ultimul actor
şi-n grabă rădăcinile mi-ai smuls
cu sete
era un prim impuls
să mă răneşti,
deşi absente
privirile se tot jucau în taină

un val trimis ambasador
mă răcorea
deşi furtuna m-agrea,
voiam să mor
să uit de tot ce-am fost
cândva

un gând anost
nu mă răbda
şi-mi tot spunea în minte
să nu uit
cât de fierbinte
era cupa grea a zilei
când vara ne murea puţin
şi ultimul pahar de vin
se risipea
ca aerul torid pe chei
când dragostea ne încăpea
în carusel de căluşei


şi mie încă mi-era dor

Te am

Păşesc în dimineţi
cu somnul vieţii pe buze

mă trezesc doar pentru a trăi
după cum soarele mă îndeamnă

rareori câte-o perdea de nouri
îmi îngreunează drumul spre tine
şi-atunci
îmi rămâne gândul că te am,
oricare ar fi culoarea cerului.

Zilnic

sursa foto internet

Mi-ar plăcea ca într-o dimineaţă,
Când se mişcă soarele-n cuibar,
Să-mi săruţi tăcerea de pe faţă
Şi s-o pui în strop de chihlimbar.

Să-mi alinţi cu dragoste obrazul
Răsărit acum ca un bujor,
Ne-ntrebându-te de ce talazul
Poposeşte-n tine şi-i trişor.

Îşi revarsă de cu zori emoţii
Într-o mare de îmbrăţişări,
Nevăzând că-n urmă-i umblă hoţii
Să transforme tot în pastişări.

Chiar de sunt un pic mai zăpăcită,
N-am să las sărutul pe-un pervaz
O să ţin iubirea căpăcită
Până-n depărtare de amiaz.

Să-mi ajungă aproape înspre seară
Când cu soarele mă voi nunti,
Dragul meu iubit din foi de ceară,
Din cearşafuri nu mă voi clinti.

Semn de mirare

The Laundry Worker.
Henry de Toulouse-Lautrec


Un semn de-aş purta pe umăr,
mirare,
ar fi prea anost
cearşaful e plin de-ntrebare,
de patimi
în care sărutul ce-a fost
devine pretext să ne spunem:
am scris o poveste cu rost.

Miros de cafea aburindă
şi-un cântec
pianul din colţ
lumină în zori, sângerândă
surâsuri confuze
descântec
în care cuvinte difuze
alunec-atât de uşor
pe-al meu pântec.

Tăceri
necuvinte
semantică oarbă şi mută
un capăt de lume
târziu
o hartă cu semne
lipsită de nume
pe trupuri fierbinţi
ca-n pustiu.

Fărâme
rotire de zboruri
excentrice gesturi ce fug iar în larg
în vânt vele rupte
braţe-obosite
un cântec mai vreau să-ţi anin
de catarg.

Rotesc iar privirea
caut pe umăr
mirarea ce-n zori răsărea
e noapte de-acuma
vor fi fără număr
paşii
te caut prin porturi
spunând-i timpului să mai stea

dar nu vrea.

Mirare

sursa foto photodom.com


Oarbă
pipăi nisipul în care tălpile tale
au nins ultimul mers
prin cuvintele unei veri
cu aripă de smoală

nici mătasea din val nu mă doare
iluzoriu blestem să te ştiu
albatros
pată vie de zbor pe mare
rătăcind

herghelii de-nsemnări tropăind
mă ridică şi somnul dispare
te voi scrie în mine
s-adorm
chiar de-n pântec îmi răsare-o mirare.



Asculta mai multe audio Muzica

Îngeri

sursa foto internet

Îngerii mei nu vor plânge amar,
Vor zâmbi pe sub gene-ntr-o zi
Când solstiiţiile-ascund în altar
Anotimpuri cu măşti-fantezii.

Îngerii mei vor surâde pe-ascuns
Calendarului ce strigă iar
Că pământu-i un loc nepătruns
Unde eu rătăcesc şi-s hoinar.


De mi-ar fi drumul plin de matasă,
Tălpi să-mi lunece lin în cuvânt,
N-aş mai duce dorul acasă
L-aş lăsa ca zălog pe pământ.

Dar eu ştiu că un înger nu plânge
Chicoteşte pe umăr discret,
Flăcărui aprinse ne stinge
Şi ne-ndeamnă să ţinem secret!


Asculta mai multe audio Muzica

Pendulare

sursa foto photodom.com

Plec prin noapte nălucă fugară
Mersul meu e o trecere-n vânt
Las în urmă culoare amară
Sens golit, neschimbat de cuvânt.

Voi uita că în visele noastre
Albatroşii găsit-au veşmânt,
Libertate-nălţând către astre
Închizând cercul strâmt pe pământ.

Flămânzind pentr-o clipă hilarul,
Tu apuci către mine mereu,
Aruncând în abisuri amarul
Risipind pe destin curcubeu.

Mă-ncovoiae o piatră de ceară,
Când spre soare mai vreau să ridic
Glasul meu cu vibraţii de seară
Rătăcind în refren de Nimic

Eu, supusă tăcerii de zgură,
Tu, suind către mine un foc,
Irosind fără rost şi măsură
Dramul nostru-mbrăcat de Noroc.