Înainte de toate

Înainte de a pleca
ţi-am lăsat în şoapta serii
un cântec,
de atunci Luna capătă chipul meu
şi-ţi mângâie cu sunet de liră
pasul tăcut prin ograda nopţii.

Înainte de a tăcea
ţi-am scris pe un colţ de stea
cuvinte

le-ai răstălmăcit în căderi
şi-ai prins în gene de nori
semnificaţii

atunci când vor clipi,
ploaie să se scurgă în pământul
din care-am răsărit
odinioară.

Înainte de a muri
îţi voi lăsa pe o filă de carte
un poem născut din aşteptare,
tu-l vei citi
şi vei şterge uitarea din stihuri--
n-am să-ţi fiu decât o amintire...




Asculta mai multe audio Muzica

Prima iubire

Poate că prima iubire
mai aleargă prin iarba tinereţii
plictisită de ziua măruntă
şi de cleveateala serilor
nemulţumite de treceri

n-o lăsa, omule
neînflorită
pune-i apă la rădăcină
şi luminează-i chipul c-un zâmbet
timpul nu stă să te-aştepte
niciodată,
iar anotimpurile
se joacă de-a v-aţi ascunselea cu
sentimentele tale

când o să termini de numărat,
vei avea surpriza
să n-o mai găseşti
când va alerga nebună
să apuce din timpul ce-a fost
măcar o fărâmă

dacă o vei afla,
e bine să mă strigi pe nume
nu se ştie cine îţi va răspunde:
eu sau ecoul...

Femininele ploi

Asculta mai multe audio Muzica


Gândul tău sărută roua
se adapă de i-e sete
pune în cofiţe noua
tăinuire, să mă-mbete.

se aşaz-apoi cuminte
pe un colţ verzui de nufăr,
stinge clipele mărunte
aruncându-le-ntr-un cufăr

de iubire colorată
şi cu smalţ de curcubeie
cheamă ploaia mea îndată,
o preschimbă în femeie.

Ea priveşte liniştită
zborul fin de păpădie
te atrage c-o ispită
şi-nspre ape te îmbie.

Soarbe clipa de uimire,
ochiul umed ce-ţi surâde,
sub umbrele cu iubire
pune visurile nude

şi le-mbracă în tăcere
când sărutul ne-aţipeşte
să uităm tot ce-i durere
tot ce ştim că ne lipseşte.

Între plecări şi sosiri

sursa foto photodom.com


Trece secunda, se scurge în valuri
timpul nu iartă şi cere mereu
mers ne-ncetat prin ape spre maluri
când eşti doar om, nu făptură de zeu.

De-aş fi cu tine, ar râde ninsoarea
şi-ar fulgui peste chipul meu şters,
ţi-aş arăta cum se mângâie floarea
când înfloreşte natura în mers.

În firea serii, când Luna se-mbată,
cu iz de visuri şi-arome de gând,
ultima stea către tine se-arată
şi poartă-n ea ochii ploii plângând.

Stinge iluzii şi cheam-adevărul
spre un hotar ridicat din chemări,
pune-l pe-Adam să culeagă iar mărul
Eva-i prezentă, n-o stinge-n uitări.

De-mi eşti plecare, pământul o ştie
el primeneşte-a crucilor faţă
De-ţi sunt sosire, când timp va să vie
eu îţi voi fi etern dimineaţă.

Declaraţie

sursa foto photodom.com



Ai strâns singurătatea-n pumni, se pare
Ca pe-o amantă veritabil îmbrăcată
Dar n-ai simţit-o cât venin mai are
În colţii ce întotdeauna ni-i arată.

Frumoasă e şi-aproape n-am ce spune
Când te apropii tandru de-a sa crupă fină
Te răstigneşte şi pe cruce-ţi pune
Fiola-n care zace stropul de morfină.

S-adormi cu ea, să nu mai vezi iubirea
La ce ţi-ar folosi vreo despuiată rece
Când dimineaţa ne aduce amorţirea
Şi viaţa-n galantare triste ne petrece?!

Perfidă e , şăgalnic îţi surâde
Îmbrăţişeaz-o mult, cât mai e vreme
Cât nicio damă-n jurul tău nu se mai teme

De stângăcii şi rime prea absurde.
Hai, strânge-o-n braţe tandru şi fără de cusur
Şopteşte-i la ureche: I love you, mon amour!

Cunoaştere târzie

Dacă aş fi doar un trup
şi tu doar un pas,
drumurile s-ar scutura de mers,
iar îngerii n-ar mai avea glasuri
să-ţi strige în fugă iubirea;

cât de frumoasă poţi fi
să înconjori cu braţe-liane
un gând,
să te roteşti pasăre
înălţând o idee
ori să prinzi rădăcini
în pământ stropit cu dragoste?

doar o rază te poate atinge
să-ţi şoptească
în buza dimineţii
că fericirea-i precum roua :
stropi care adapă
şi-apoi pier în dorinţa unui soare.

în cântecul tău
niciun glas nu se aude
fără cunoaştere,
de aceea, când ne vom şti,
va fi demult prea târziu.


Asculta mai multe audio Muzica

Reconstrucţie

sursa foto deviantart



Te reclădesc în cenuşa din urne
Eşti praful din visul meu, ieri ucis
Alerg printre goluri, vânt să m-adune
urcându-l în ochiul pe care l-ai stins.

Oricât ai ucide cuvântul din noi,
un zbor spre a şti se înfiripă
se-nalţă din file cu umblet de ploi,
lovesc de albastru încă o clipă.

Preschimbă azi marea în rug de opal,
croieşte din el ultima rugă,
aruncă-mă-n spumă ivită în val
lăsând pe mal amintirea să plângă.

Din umbră

sursa photodom.com


Când mă iubeşti din umbră,
mi se luminează
ceasornicul cu care-mi
măsor fiecare trecere!

Albesc secunda
ca pe-o floare de cireş
şi-o înfloresc în liniştea unui surâs;
asta ca să mă poţi recunoaşte
când iernile vor îngheţa
în privirea-ţi albastră.


Apoi o culeg tremurând
şi-o împietresc în timpul ce ţi-am fost
cu ea vei semăna încă un cântec,
încă o floare,
încă o iubire
aşternută în aceeaşi umbră
în care-am să te caut mereu!

Posibilitate

Asculta mai multe audio Muzica


Oricât m-ai dori,
nu-ţi pot împrumuta
mersul meu pe jos
când tălpile strigă spre pietre
cu chip de plecare;

pasul respiră un ritm
pe o cale
ce nu-mi aparţine decât
pentru scurt timp
atât cât e nevoie
să colind viaţă,
să respir dragoste,
să înalţ visuri;

dezrădăcinată din ţarina mea,
n-am să mai fiu decât umbra
ce-ţi plânge seara la hotar
de aceea lasă-mi drumul,
sărută-mi lacrima
şi sporeşte-mi dorul
când mă îndepărtez de tine,
numai aşa mă voi putea reîntoarce.