miercuri, 10 martie 2010
Ţie...Florală
Azi m-ai văzut floare
cu petale somnoroase
împrăştiate printre bulgări de pământ
în care rădăcinile povestesc
despre statornicie
nu ştiu câtă şoaptă ai cules,
dar pot crede că te-ai aplecat cuminte
să priveşti
surâsul ascuns
dincolo de înmugurire
a cuteza să priveşti florile
dimineaţa
seamănă cu intenţia de a
învăţa zborul pe cerul cu idei
unde norii n-au câştig de cauză
pentru că tu-i alungi cu fiecare strigăt
a chemare
dacă n-aş fi femeie
aş spune că viaţa mi-a dăruit
ultimul mugure de speranţă
pentru a-ţi înflori
în ferestre de ochi
atunci când mă priveşti...
marți, 9 martie 2010
Destin ascuns

sursa foto photodom
Dacă tu vorbeşti despre singurătate,
eu îţi voi arăta cochilii de melci
pierdute printre firele de iarbă
dacă roua nu ţi s-a uscat în podul palmei
aplecă-te să-i uzi
pentru că, altfel,
vor muri de sete în aşteptări interminabile
fără să-şi poată rosti necuvintele
Te-ai ascuns vreodată
într-o coajă de nucă?
acolo singurătăţile-s amare
şi timpul coacerii se lasă aşteptat
când are loc,
vin maiurile să bată destine,
iar pământul este stropit
de sângele lor
nimeni nu le înalţă cruci
nu le cântă imnuri
ci doar se grăbesc să se înfrupte...
Întomnare în primăvară

Mă voi ninge cu tăceri violet
ca înserările ce-ţi umblă prin suflet
pustiul nu-i pentru cei
care iubesc
iar oazele sunt doar ochiuri deschise
însetaţilor
să creadă că nu vor muri
în drumul ce-l au de parcurs
probabil eu sunt doar stropul
de ploaie
rătăcit printre anotimpuri
acum nu mai ştiu de-i primăvară
sau doar întomnare de sine
sub frunzare
nici gândacii nu se mişcă
darămite iubirile
ele apun şi se topesc
în putreziri care hrănesc
pământul obosit de paşi de timp
răsucit în secunde fugare...

sursa foto Анна Вихастая
duminică, 7 martie 2010
Femeie...
Privisem lăcrimând
spre pajul de lumină
ce-şi spunea ruga
în albul de februar
călugării dormeau,
biserica de tină
adăpostea vecernii
sub umedul frunzar
pe degete de vânt
în noaptea cea mai lungă
încremenise-un gest
de mugure stingher
un nud pictat în grabă
de-o mână tremurândă
visa în avanposturi
să zboare iar spre cer
sub clopot de secundă
felia de lumină
croia spre ziua nouă
un cântec efemer
înfiorat de friguri
cu inima bătândă
un înger de mirare
părea un cavaler
din rochia contesei
un strigăt mut de gheaţă
alunecase-n viduri
şi-n palidă scânteie
topind în îndoială
la marginea ferestrei
parfum de primăvară
şi suflet de femeie...
Asculta mai multe audio Muzica
spre pajul de lumină
ce-şi spunea ruga
în albul de februar
călugării dormeau,
biserica de tină
adăpostea vecernii
sub umedul frunzar
pe degete de vânt
în noaptea cea mai lungă
încremenise-un gest
de mugure stingher
un nud pictat în grabă
de-o mână tremurândă
visa în avanposturi
să zboare iar spre cer
sub clopot de secundă
felia de lumină
croia spre ziua nouă
un cântec efemer
înfiorat de friguri
cu inima bătândă
un înger de mirare
părea un cavaler
din rochia contesei
un strigăt mut de gheaţă
alunecase-n viduri
şi-n palidă scânteie
topind în îndoială
la marginea ferestrei
parfum de primăvară
şi suflet de femeie...
Asculta mai multe audio Muzica
vineri, 5 martie 2010
Trăiesc şi visez albastru!

sursa foto preluare
Ирина Гринь
În hainele verzi, primăvară
Mă-mbrac pentru tine oricând
Colind ca nebuna pe-afară
Te caut în seve râzând.
Tu-mi spinteci cu fire de iarbă
Obrazul cu ploaie de dor
Adun lacrimi mute în barbă
Le vărs pe pământ, în răzor.
Iubirea mea lunecă-n şoapte
Cascadă de gând colindat
Rămas pe un cat strâmb de noapte
Pe căi de vântoase uitat.
Tandreţea din fluturi mă doare
Sunt treceri de-o singură zi
Iubite, mi-e mult prea răcoare
Perdelele-mi sunt încă gri.
Din ochii mei strigă izvorul
Smintite scântei mă cuprind
Mă-nvaluie-n ceţuri fiorul
De mână uşor eu te prind
Alerg spre regatul sihastru
În care fântâni se clădesc
Mă umplu de cerul albastru
Mă-nalţ către soare, trăiesc!
joi, 4 martie 2010
miercuri, 3 martie 2010
Dorinţe întunecate

sursa foto eduard zentsik
Cât să-ţi doreşti să înverzească firea
când visurile-s teancuri învechite
cât să-ţi doreşti să îmi îneci iubirea
şi s-o ascunzi de ochii mei, iubite.
mormintele-s mormane de verdeaţă
pe care orhideele vor plânge
când valuri de pământ gusta-vor ceaţă
şi lutul cald în braţe ne va strânge
ai stins un adevăr cu reci şuvoaie
şi spaime de tăceri din necuprinsuri
ai rătăcit în paşii mei de ploaie
turnând morbide gânduri în abisuri
de-o să devin iluzie în mers de clipă
să nu arunci ruletele în focuri
în mine-oricum iubirea se-nfiripă
iar florile ucise saltă-n jocuri...
marți, 2 martie 2010
luni, 1 martie 2010
Restituiri

Ca să iubeşti o ploaie e mirare
e fălfâitul de lăstuni în zori
ca să iubeşti o ploaie-i lucru mare
primind în braţe-ntunecaţii nori.
Ca să iubeşti un răsărit poţi spune
că soarelui i-ai pus cununi
să-l îndrăgeşti mereu strigând pe nume
atunci când îţi apare din genuni.
Ca să iubeşti o dimineaţ-albastră
nu-ţi trebuie un curcubeu
poţi mângâia o dragoste măiastră
ce s-a-ntrupat din trecere de zeu.
Dar oare mai iubeşti deplin o ploaie
Mai strigi un răsărit tivit cu gri
Mai chemi copacii-n aer să se-ndoaie
Când tu ai numai noapte şi eu zi?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)