sâmbătă, 6 decembrie 2014

să nu-mi bați la poartă, străine


gardul despre care-mi vorbești nu există
am pus cândva pietre
le-a mutat vântul pe margine de lume
de atunci sunt un om care se completează mereu
cu alte pietre aduse din pustiu
mă clădesc în fiecare zi
și nu pentru închidere lupt
ci pentru înălțarea mea trainică
știu că dincolo de poartă
zidirea se face doar înlăuntrul meu
și orice bătaie de inimă este încă un răspuns
la întrebările celor
care-mi sunt - neștiuții zilei de ieri
și de azi
și de mâine...

miercuri, 3 decembrie 2014

în ultima vreme, se întâmplă rar


să plec din ochii
pe care nu i-am văzut demult
e un fel de oglindă acolo
unde mi-am lăsat câteva clipe
credeam că ar cântări cât o iubire
(nu ştiu astăzi ce sens mai are cuvântul "greu")
mi se spunea că drumul meu printre ape
seamănă cu un poem scris de el
în pauza dintre ore
când timpul se lungea pe foaia ruptă
în grabă dintr-un maculator
şi cerneala se odihnea peste litere
mi se rostogoleau printre degete
atingerile de care aveam nevoie
atunci când secunda se despica în aşchii
împlântate sub piele -
să ard pentru timpul când urma
să plec definitiv