joi, 29 iulie 2010

Astenic



sursa foto The Seduction of Adam
Judite Hernandez





O linişte s-aşterne peste zări
Ne doare Luna-n colţul inimii amare
Ne-cumetăm să cernem peste mări
De-albastru, frumuseţea gândului ce doare.

Ne punem astăzi libertatea-n ştreang,
Plătim tributul voluptăţii cu păcate,
Jucăm destine ridicând în rang
Durerile ce altora sunt destinate.

Nu ştim de fluturi poposind în flori
Astenic şi trândav pe drum de oase mergem
Surpăm ce-am înălţat cândva în zori,
Pe lângă dimineţi cu frică trecem.

Lovim cumplit în tristul adevăr
Ce-ar fi să spunem cu adevărat ce suntem?
Să spargem vechi trădări lăsate-n măr
De-Adami şi Eve-nscrise-n calendar post-mortem.

Surâdem sorţii care ni s-a dat,
Şi rătăcim aşa, în jocuri inegale,
Ne pierdem vis în pasul sacadat
Când ridicăm statui pe socluri prea banale.

marți, 27 iulie 2010

Nu, nu-i pustiu!



sursa foto photocommunity




În tine nu-i pustiu, femeie
eşti ca o blândă stea
ce-şi strânge floarea
când o ninge
iarna
şi-n palmele-i de nea
o lacrimă se stinge

În tine nu-i pustiu, femeie
eşti val de mare
ce răstoarnă
furtuni
şi valuri deopotrivă
când sufletul
strivit de noapte
alunecă-n neagră derivă.

În tine nu-i pustiu, femeie
se stinge seara-n ochii lunii
şi o scânteie
aprinde-n pieptul meu
un gând tăcut
ce-a odihnit pe cărărui
în dreptul tău
când am trecut.

joi, 22 iulie 2010

Degeaba




În degetele minţii
am prins un gând zălud
de vară
era pragmatic
şi cam ud,
cu nas micuţ şi sens abrupt,
stârnit de ploaia
de pe-afară.
M-a apucat uşor
de mână
spunându-mi că m-am rătăcit,
nu l-am crezut;
în sinea mea
am râs de el încet
crezând că-i prea năstruşnic
şi-aiurit.
Din ploaia de cuvinte-a lumii
furase
ca un hoţ trăznit
un sens peiorativ în colţuri,
cam amărui, ce-i drept,
cu bolţuri,
înfipte-n carnea
de vorbit.
De-aceea tac precum o umbră
ţi-arăt cu degetul,
chiar ştiu
că-n degetele minţii tale,
oricât aş vrea s-atârn un gând,
zălud de-ar fi,
e prea târziu.

marți, 20 iulie 2010

Himeră



sursa foto photodom

Când florile "ninsorii" se vor stinge
Topindusu-se în palma stângă,
Copacii fără nume se vor frânge
Iar noaptea mea va fi mai lungă.

De te-am chemat în ultimă instanţă,
E pentru c-am simţit aseară
Că dorurile nu stau în vacanţă,
Ci doar colindă-n prag de vară.

Nu te-am lăsat în asfinţit de sânge
Pictat pe orizont fierbinte,
Simţeam că sufletul de dor îţi plânge
Şi nu puteam să stau cuminte.

Te-am tot strigat şi te-am chemat în gânduri
Mi-erai departe şi, stingheră,
Te aşteptam din nou să-mi scrii trei rânduri,
Dar lunecai ca o himeră.

duminică, 18 iulie 2010

Perspectivă


sursa foto photodom

Seve de pelin aruncă noaptea
Tu le sorbi cu sete nesfârşită,
Îţi adulmecă-mprejurul moartea
Aruncându-ţi pe cărări ispită

Ea se lăfaie-n-mpărăţie,
În oglinda Lunii se priveşte,
Ţine-n dinţi aceeaşi avuţie
Şi-n alai de ceţuri se porneşte

Să colinde printre cruci lemnoase,
Unde florile au nins tăcere,
Unde varul se-odihneşte-n oase
Şi plăcerile au gust de miere.

Vei dormi sub umbra de tăciune
Piesă de muzeu uitată-n rafturi
Dinspre luturi strig-o rugăciune
Care descompune-aceleaşi caturi

Unde, chiar trudeai să mergi odată,
Insultând dezechilibre false.
Roata vieţii de ar fi stricată,
În icoane n-am mai vedea şanse.

marți, 13 iulie 2010

Gravură


Asculta mai multe audio Muzica

Când plouă
pe caldarâm,
sofisticat ,
mai cânt
romanţa mea albastră
te caut printre stropi,
uitat,
dar tu nu eşti
şi-ntr-o fereastră
îmi face-un semn
aşa, curbat,
eşarfa unui gest naiv
pe care-l mai vedeam arar
suit
pe-n cadru fin
de portativ;
era un cântec dintr-o frunză
cu rochie de clorofilă,
căzută din arţar
în grabă
şi aplecându-se umilă
în faţa mea
ca s-o ascult;
eu căutam confuză
un menestrel plecat
care-aducea pe buză
sărut în ploaie
şi pas tăcut pe pietrele din drum;
acum mă prind în fum
să-i desenez contur
măcar aşa
mai pot să fur
iluzii la pachet, în ploi
să pot păşi pe dalelele încinse
de cuptor
schiţând ca-ntr-o gravură
mersu-n doi.

luni, 12 iulie 2010

Cu toată dragostea

Încă mă strigi;
ţi-aud glasul cum colindă pădurile
tremurând printre roiuri de gânduri
şi-alergând vântul printre frunze

cât te-am aşteptat să revii!

numai cumpenele stejarilor
pot povesti
cum scârţâie timpul în ceasornice
uitate în scorburi
prea negre de târziu

în frumuseţea tinereţii mele
se oglindeşte un strigăt
a chemare umbroasă;
aproape că nu mai aud
aproape că mă tem să aud

rostirile tale sunt taine
şi-n ceaţa lor tulburătoare
se pierd toate necuvintele mele
ca-ntr-un labirint

să nu mai pleci!

să-mi pui bătăile inimii
pe talere de vreme
pentru a-ţi cântări fiecare semn
pe care mi-l arăţi
cu toată dragostea ta.



Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 11 iulie 2010

Înainte de toate

Înainte de a pleca
ţi-am lăsat în şoapta serii
un cântec,
de atunci Luna capătă chipul meu
şi-ţi mângâie cu sunet de liră
pasul tăcut prin ograda nopţii.

Înainte de a tăcea
ţi-am scris pe un colţ de stea
cuvinte

le-ai răstălmăcit în căderi
şi-ai prins în gene de nori
semnificaţii

atunci când vor clipi,
ploaie să se scurgă în pământul
din care-am răsărit
odinioară.

Înainte de a muri
îţi voi lăsa pe o filă de carte
un poem născut din aşteptare,
tu-l vei citi
şi vei şterge uitarea din stihuri--
n-am să-ţi fiu decât o amintire...




Asculta mai multe audio Muzica

Prima iubire



Poate că prima iubire
mai aleargă prin iarba tinereţii
plictisită de ziua măruntă
şi de cleveateala serilor
nemulţumite de treceri

n-o lăsa, omule
neînflorită
pune-i apă la rădăcină
şi luminează-i chipul c-un zâmbet
timpul nu stă să te-aştepte
niciodată,
iar anotimpurile
se joacă de-a v-aţi ascunselea cu
sentimentele tale

când o să termini de numărat,
vei avea surpriza
să n-o mai găseşti
când va alerga nebună
să apuce din timpul ce-a fost
măcar o fărâmă

dacă o vei afla,
e bine să mă strigi pe nume
nu se ştie cine îţi va răspunde:
eu sau ecoul...

vineri, 9 iulie 2010

Femininele ploi


Asculta mai multe audio Muzica


Gândul tău sărută roua
se adapă de i-e sete
pune în cofiţe noua
tăinuire, să mă-mbete.

se aşaz-apoi cuminte
pe un colţ verzui de nufăr,
stinge clipele mărunte
aruncându-le-ntr-un cufăr

de iubire colorată
şi cu smalţ de curcubeie
cheamă ploaia mea îndată,
o preschimbă în femeie.

Ea priveşte liniştită
zborul fin de păpădie
te atrage c-o ispită
şi-nspre ape te îmbie.

Soarbe clipa de uimire,
ochiul umed ce-ţi surâde,
sub umbrele cu iubire
pune visurile nude

şi le-mbracă în tăcere
când sărutul ne-aţipeşte
să uităm tot ce-i durere
tot ce ştim că ne lipseşte.

Între plecări şi sosiri



sursa foto photodom.com


Trece secunda, se scurge în valuri
timpul nu iartă şi cere mereu
mers ne-ncetat prin ape spre maluri
când eşti doar om, nu făptură de zeu.

De-aş fi cu tine, ar râde ninsoarea
şi-ar fulgui peste chipul meu şters,
ţi-aş arăta cum se mângâie floarea
când înfloreşte natura în mers.

În firea serii, când Luna se-mbată,
cu iz de visuri şi-arome de gând,
ultima stea către tine se-arată
şi poartă-n ea ochii ploii plângând.

Stinge iluzii şi cheam-adevărul
spre un hotar ridicat din chemări,
pune-l pe-Adam să culeagă iar mărul
Eva-i prezentă, n-o stinge-n uitări.

De-mi eşti plecare, pământul o ştie
el primeneşte-a crucilor faţă
De-ţi sunt sosire, când timp va să vie
eu îţi voi fi etern dimineaţă.

miercuri, 7 iulie 2010

Declaraţie




sursa foto photodom.com



Ai strâns singurătatea-n pumni, se pare
Ca pe-o amantă veritabil îmbrăcată
Dar n-ai simţit-o cât venin mai are
În colţii ce întotdeauna ni-i arată.

Frumoasă e şi-aproape n-am ce spune
Când te apropii tandru de-a sa crupă fină
Te răstigneşte şi pe cruce-ţi pune
Fiola-n care zace stropul de morfină.

S-adormi cu ea, să nu mai vezi iubirea
La ce ţi-ar folosi vreo despuiată rece
Când dimineaţa ne aduce amorţirea
Şi viaţa-n galantare triste ne petrece?!

Perfidă e , şăgalnic îţi surâde
Îmbrăţişeaz-o mult, cât mai e vreme
Cât nicio damă-n jurul tău nu se mai teme

De stângăcii şi rime prea absurde.
Hai, strânge-o-n braţe tandru şi fără de cusur
Şopteşte-i la ureche: I love you, mon amour!

Cunoaştere târzie

Dacă aş fi doar un trup
şi tu doar un pas,
drumurile s-ar scutura de mers,
iar îngerii n-ar mai avea glasuri
să-ţi strige în fugă iubirea;

cât de frumoasă poţi fi
să înconjori cu braţe-liane
un gând,
să te roteşti pasăre
înălţând o idee
ori să prinzi rădăcini
în pământ stropit cu dragoste?

doar o rază te poate atinge
să-ţi şoptească
în buza dimineţii
că fericirea-i precum roua :
stropi care adapă
şi-apoi pier în dorinţa unui soare.

în cântecul tău
niciun glas nu se aude
fără cunoaştere,
de aceea, când ne vom şti,
va fi demult prea târziu.


Asculta mai multe audio Muzica

marți, 6 iulie 2010

Reconstrucţie




sursa foto deviantart



Te reclădesc în cenuşa din urne
Eşti praful din visul meu, ieri ucis
Alerg printre goluri, vânt să m-adune
urcându-l în ochiul pe care l-ai stins.

Oricât ai ucide cuvântul din noi,
un zbor spre a şti se înfiripă
se-nalţă din file cu umblet de ploi,
lovesc de albastru încă o clipă.

Preschimbă azi marea în rug de opal,
croieşte din el ultima rugă,
aruncă-mă-n spumă ivită în val
lăsând pe mal amintirea să plângă.

luni, 5 iulie 2010

Din umbră




sursa photodom.com


Când mă iubeşti din umbră,
mi se luminează
ceasornicul cu care-mi
măsor fiecare trecere!

Albesc secunda
ca pe-o floare de cireş
şi-o înfloresc în liniştea unui surâs;
asta ca să mă poţi recunoaşte
când iernile vor îngheţa
în privirea-ţi albastră.


Apoi o culeg tremurând
şi-o împietresc în timpul ce ţi-am fost
cu ea vei semăna încă un cântec,
încă o floare,
încă o iubire
aşternută în aceeaşi umbră
în care-am să te caut mereu!

joi, 1 iulie 2010

Posibilitate


Asculta mai multe audio Muzica


Oricât m-ai dori,
nu-ţi pot împrumuta
mersul meu pe jos
când tălpile strigă spre pietre
cu chip de plecare;

pasul respiră un ritm
pe o cale
ce nu-mi aparţine decât
pentru scurt timp
atât cât e nevoie
să colind viaţă,
să respir dragoste,
să înalţ visuri;

dezrădăcinată din ţarina mea,
n-am să mai fiu decât umbra
ce-ţi plânge seara la hotar
de aceea lasă-mi drumul,
sărută-mi lacrima
şi sporeşte-mi dorul
când mă îndepărtez de tine,
numai aşa mă voi putea reîntoarce.