duminică, 20 septembrie 2009
Discul tăcerii
Iubeşte-mă-n tăcere
Se-nclină zarea pe sărutul meu de ceară
Un tipograf nebun
Mai smulge un cuvânt din călimară
La porţi de lut găseşti
Un trup de Evă rătăcită-n sfere păcătoase
În cântec te prefaci
Îmi taci secund în suflet prins de oase
Mă unduiesc în plâns
De sălcii fredonând pe maluri
Când vechile altare
Croiesc înalte rugi spre valuri.
Iubeşte-mă-n tăcere
Prefă cuvintele-n statui albastre
Să creadă cerul că s-a frânt
Zbor de iubire în cuibul de măiastre...
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Conspiraţie
În lumina dragostei tale
mă scald în nopţile întomnate
când pietrele tac
şi delirul e stare de graţie!
Dacă voi pleca acum,
pântecul ploii va gusta noroiul
fără mine
fulgerul orb
tunetul mut
furtuni în repaus
ploile vin şi pleacă
doar tu rătăceşti conspirând
în spatele umbrei
povară crucilor
pierdute-n icoane de stâncă.
atâtea doruri am primit
mi le lăsase vântu-n zbor
acum sunt stâlpul de granit
iar tu eşti visul călător..
În gri
Ecou lovind stâncile singurătăţii
Nu-i aşa că aplauzele stârnesc invidii?
Granitul e boaba de strugure
pe care ţi-o dăruieşte via Pământului
când toamna nostalgiilor
te îndeamnă să cauţi
nici vinul pietrelor nu-l mai pot bea cu tine
e paharul prea strâmt
şi gura mă doare de strigăt
blândeţea luminii nu-mi e balsam
poate doar ghearele ereţilor
ce-şi rotesc uimirea
asupra morţii
să-ţi fie cuie în care să-ţi atârni aşteptările
încuie-mă în geamăt
durerea mea e miezul amar
al fructului verde
demult îmi e anotimpul suferinţei
în palme...
Dăltuire
M-ai cioplit din lumină
fulgerând
în noaptea veşniciei
taina focului topise distanţa
dintre datină şi lege
zăvorâtă-n stele
dragostea nu cunoaşte faţa
,,pietrei” din care m-ai zămislit
cioplitorule!
străin
suind trepte de întuneric
în căutare absurdă
dalta îmi retezase aripile
iar tu o mânuiai
strivind adevărurile
nu mai privi statuile reci
aşterne-ţi urechea
în pridvorul izvoarelor
şi vei auzi strigătul meu.
fulgerând
în noaptea veşniciei
taina focului topise distanţa
dintre datină şi lege
zăvorâtă-n stele
dragostea nu cunoaşte faţa
,,pietrei” din care m-ai zămislit
cioplitorule!
străin
suind trepte de întuneric
în căutare absurdă
dalta îmi retezase aripile
iar tu o mânuiai
strivind adevărurile
nu mai privi statuile reci
aşterne-ţi urechea
în pridvorul izvoarelor
şi vei auzi strigătul meu.
Potenţial
Întâmplător îmi construisem un zbor
ostil, cerul îşi pusese palmele la ochi
fără lumină clorofilele dorm împăcate
în pacea fotosintezelor adulmecând printre
fâlfâirile noastre
câtă secetă să îndure
primăverile din ochii mugurilor?
câtă aripă să-mi crească
pe stinghiile gleznelor cu inserţie
de mers şchiopătat?
un rid se apleacă
să-mi scuture obrazul de plâns
zborul meu începe cu tine
pe schelele lui am răsturnat obişnuinţa
de-a te avea piatră de încercare
pentru fiecare prăpastie albastră
scăldată de întoarceri într-un punct
pe linia morţii
testamentele devin fluturi
iar cuvintele dalta ce retează
construcţia unui zbor frământat
ostil, cerul îşi pusese palmele la ochi
fără lumină clorofilele dorm împăcate
în pacea fotosintezelor adulmecând printre
fâlfâirile noastre
câtă secetă să îndure
primăverile din ochii mugurilor?
câtă aripă să-mi crească
pe stinghiile gleznelor cu inserţie
de mers şchiopătat?
un rid se apleacă
să-mi scuture obrazul de plâns
zborul meu începe cu tine
pe schelele lui am răsturnat obişnuinţa
de-a te avea piatră de încercare
pentru fiecare prăpastie albastră
scăldată de întoarceri într-un punct
pe linia morţii
testamentele devin fluturi
iar cuvintele dalta ce retează
construcţia unui zbor frământat
Abonați-vă la:
Postări (Atom)